Manunchi de chei
Mă-ntorc din drum,cu o mirare parca Și pentru prima oară-n viaț-am timp s-aștept O cheie-n ușa vieții să se-ntoarcă Și-n urma ei,să aflu drumul drept... Și-ncerc să îmi aduc din nou aminte, Să
Aur rece
Pare ciudat ce singur ești pe lume Cuprins de grija zilei zilei ce-o să vină... Te strângi în carapacea ta meschină, Străin îmi ești,când te mai strig pe nume. Din viața ta de
Cantec
Răfirată,incețoșată, Mâna mea de dor uitată, Fruntea mea de griji brăzdată, Inima,stană de piatră. Pe pământ și peste mare, Peste sufletul ce doare, Numai lacrimi de uitare, Numai noapte
Sa-ti spun ca...
Am venit să-ți spun ca e toamna... Că păsări albe își poarta zborul Deasupra noastra.. Că frunzele se desprind de viață, Că ploua în noi Revanșard... Că ochii mei sunt triști fara tine, Că
Schimbare
Firește c-aș putea pleca inot Spre locul unde marea-i doar o dungă Și c-aș putea să mă topesc de tot Din lumea ce de-un timp mă tot alungă. Aș mai putea deasemeni să incerc Să mai trăiesc o
Sfarsit de poveste
Rămân păreri de rău și umerașe Ce despuiate,zac pe-un colț de pat; Privirea ta mă urmărește lașă, Mă minte,chiar și-acum când ai plecat. Și jumatatea mea de pat e goala Și cerul de deasupra