Mă-ntorc din drum,cu o mirare parca
Și pentru prima oară-n viaț-am timp s-aștept
O cheie-n ușa vieții să se-ntoarcă
Și-n urma ei,să aflu drumul drept...
Și-ncerc să îmi aduc din nou aminte,
Să
Pare ciudat ce singur ești pe lume
Cuprins de grija zilei zilei ce-o să vină...
Te strângi în carapacea ta meschină,
Străin îmi ești,când te mai strig pe nume.
Din viața ta de
Răfirată,incețoșată,
Mâna mea de dor uitată,
Fruntea mea de griji brăzdată,
Inima,stană de piatră.
Pe pământ și peste mare,
Peste sufletul ce doare,
Numai lacrimi de uitare,
Numai noapte
Am venit să-ți spun ca e toamna...
Că păsări albe își poarta zborul
Deasupra noastra..
Că frunzele se desprind de viață,
Că ploua în noi
Revanșard...
Că ochii mei sunt triști fara tine,
Că
Firește c-aș putea pleca inot
Spre locul unde marea-i doar o dungă
Și c-aș putea să mă topesc de tot
Din lumea ce de-un timp mă tot alungă.
Aș mai putea deasemeni să incerc
Să mai trăiesc o
Rămân păreri de rău și umerașe
Ce despuiate,zac pe-un colț de pat;
Privirea ta mă urmărește lașă,
Mă minte,chiar și-acum când ai plecat.
Și jumatatea mea de pat e goala
Și cerul de deasupra
