Celui care se schimbă

Eram copii iubitul meu bombastic cand recitai Othelo foarte plastic pe niște scări de bloc în rolul tău de lord deși frecvent, pe rime, erai în dezacord Nu m-ai crezut atunci când ți-am promis maurul meu gelos și pe-o albină că fug cu tine-n lume la Paris și fără Ford, și fără cal sau flori culese clandestin din vreo grădină Dar n-aveai bani iar eu n-aveam permis când tu duceai gunoiul pe furiș chiar te-am văzut scriind un mare „DA” pe lista mea cu vise de artistă descrisă clar în zațul de cafea Blocați o vreme-n liftul ruginit cu replici de batistă șifonată da, te-am iubit și când cu apă plată m-ai amăgit cu versuri ce alb le-ai chituit Îți promiteam că n-o să-mperechem cu alte rime vise când sărim l-aveam pe Eminescu eponim când te rugam cu glas de Veronică cu r-ul spus din zbor de rândunică îmi recitai terestru și dulceag Cât de păcat, iubite că ți-ai frezat frumos pe creștet implant versul, o marfă de import cu vorbe prețioase într-un context spumos de frișcă efemeră ca moțul de pe tort Ce tragic e că tu mă vrei aprinsă ca jarul sub un pui la rotisor dar fredonezi Fuego și sunt stinsă când pomeneșți de mama că ți-e dor Te vreau iubitul meu maur pufos să mă adori când îți descriu cromatic bugetul în Excel e fabulos iar tu să-mi cânți un ”Let it be” dramatic Intrat în insolvență din greșeală un domn cu barbă gri și epilat pe spate cu gânduri ce-aparenţele înșeală dai faliment pentru singurătate