florin otrocol

Salut Mircea.
Permite-mi să te citez: \"si apoi ti-as mai spune ceva: tu iei adevar absolut ce spune unul sau altul? ce-i daca in citatul acesta vinovat e Nietzsche \"suntem adesea judecați pentru virtuțile noastre\". daca ar fi spus \"invidiați\", dar judecați, înclin să cred că nu... mă opresc că e dimineață deja...\"

\"Ti-aș mai spune ceva\" este ca o afirmație. Având în vedere că tu închei cu semnul întrebării o iau ca o întrebare, nu ca o afirmație. Nu iau de bun ce spune unul sau altul, pur și simplu sunt de acord cu Nietzsche în această privință. Și acum te întreb, acesta fiind motivul pentru care am solicitat răspuns, în urmă cărui exercițiu emitem păreri? Spun eu, în urma exercițiului rațiunii, ceea ce se numește judecată. Noi judecăm, sau a raționa are altă explicație? Tot ceea ce facem noi sau semenii analizăm, eu numesc asta judecată. Spune-mi te rog, cum numești tu acest exercițiu sau fenomen.
Am certitudinea că nu mă înșel. Orice studiu pe care îl facem la adresa umanității și nu numai are la bază \"a judeca\". Toți fără excepție ne (îi) judecăm pe ceilalți
Mulțumesc de trecere.

Cu amiciție,
Florin O.

Domnule Popovici,
clar remarc veninul discret din reacție.
Posibil să fie a pesimistului optimist, că de invers nu am auzit.
Plăcută remarca dumneavoastră.
Dezechilibrele vin din lipsa de logică.
Am renunțat pe moment a mai căuta răspunsuri, de aici și dezechilibrul. sau de aici și logica!?
Nici eu nu mai știu. Acum zămbesc.

Mulțumesc de trecere.
Florin O.

Sărut mâna domnișoara (doamna )Noemi.
Citindu-vă comentariul ,mă (și vă)întreb daca nu este mai bun decât textul meu.
Explic rapid ultmima frazare deși îmi pare inutil, dar pun neînțelegerea pe baza faptului ca nu mi-ați citit textele. Mereu am susținut că mila este un sentiment pervers și parșiv. încep sa o simt cum își face loc și crește în mine, este ca o tumoare malignă, de aici ideea cancerosului.
Legat de muribunzi, prefer să dicut cu cei care au \"stat cu ea la taclale\", dacă este și cazul dumneavoastră atunci percepțiile pot fi diferite și atunci face subiectul \"cornicii unei morți anunțate\"; aici o altă discuție, altădată.
Restul comentariului este pretențios ca și această textură.
Timpul mă întunecă și nu mă ajută în a termina explicațiile.
\"Oul sau găina, cine a fost primul!?\" face referire la ce este mai bun, textura sau comentariul? Las la aprecierea dumneavoastră sau a celor ce trec pe aici. Eu cunosc răspunul, dar îmi permit egoismul de moment de a-l păstra doar pentru mine.

Reverență,
Florin O.

Bun găsit domnule Potra.
Îmi scapă mie ceva, sau am nevoie de alocație în loc de pensie!?
Piedestalul este apanajul morților, eu sunt încă în viață și puțin dezamăgit că nu pot încă mai mult.
Trecând dincolo de ridicolul glumelor mele, depășind derapajul autoironiei, pot spune domnule Potra că nu m-ați citit îndeajuns de atent. Superficialitatea de care ne \"agațăm\" când parcurgem defulările semenilor ne permite astfel de remarci.
Apreciez sinceritatea dummneavoastră și vă răspund în acest \"confesional\" public: nu sunt filosof și nici psihanalist. Sunt un mediocru care răzbate la suprafața mediocritații. Din nefericire gura de are îmi este insuficientă pentru consistență, cu precădere pentru continuitate. Și de la dumneavoastră aștept amănunte susținute de ideolgie, nu doar o părere.

Mulțumesc ptr timpul acordat parcurgerii acestui ese(c)u.
Cu amiciție,
Florin O.

Domnișoara Mădălina,
mă surprinde replica dumneavoastră. Am remarcat că am postat rapid și că nu am făcut corectările de rigoare. Pentru astfel de indolențe îmi fac mea culpa.
De la dumneavoastră aștept rigoarea rațiunii. Este adevărat că tb sa fiu corectat, dar aștept de la dumneavoastră substanță, pentru că am cunoscut-o.
\"Certați-mă\" pentru lipsa de substanță; există argumente raționale în dumneavoastră; aștept contraargumente pentru discernământul care pare relativ.

Oricum ar fi, ...
mulțumesc de trecere.

Reverență,
Florin O.

Căline, te întrebam cât mai ReziȘTi între semeni!?

Mă bucur să te \"revăd\" aici Căline!
Mă bucură întristarea celorlalți pentru faptul că tu exiști. Fie că este vorba de literatură de sertar, sau nu, ceea ce eu \"defulez\" aici este trăire. Nu am nimic de oferit nimănui, pentru că îmi este foarte clar ceea ce înseamnă umanitate și percepția ei despre viață. Nici măcar nu sunt surprins de comentariile apărute aici. Trist pentru mine, mai ales pentru ei că sunt previzibili. Trist pentru ei că rezistă. Prețul liniștii oferit aici este mult prea subțire pentru un simplu text, el face subiectul unei conversații acide și reconfortante între patru ochi. Agresiunea este asiduă și persuasivă. Sunt foarte multe de spus. Prefer să mă opresc aici. Nu am mai scris demult și nu am mai avut acces la mediocritate. Mă bucură că m-am întors printre voi, mă bucură mesajul tău.

Mulțumiri pentru efortul de a înțelege.
Florin O.

Salutări Adriane.
Am răs cu poftă la acest poem.
Cunoscându-te suficient de bine, am realizat din titlu mesajul poemei.
Nu te dezminți.
Sunt de acord cu tine de la partea dominantă a poemei, de unde intră viguros acea destăinuire, a fi: ”sunt plictisitor .../sunt din neamul .../dacă aș fi femeie ...”.
Introducerea descriptivă o văd necesară doar pentru a preveni ”dezastrul” care urmează în poem, un preambul din care răzbate dezgustul social.
Apreciez ca fiind extrem de dură interpretarea personalizată a violului, dar trebuie să recunosc că și aici ai dreptate. Nu insist la această parte.

Pentru realism ofer un premiu.
Aș mai oferi unul pentru metamorfoza ta, încă una pentru stil

Brava!
Fără tandrețuri inutile Adriane,
Florin O.

Sărut mâna, Carmen.
Este suprinzător să descoperi câte interpretări pot lua unele idei scrise.
Imaginația își dovedește încă odată nemărginirea și spun asta cu bucurie, pentru că asta înseamnă ca mai există scăpare.
Sincer, nu mă gândeam deloc la un castel sau la ceva frumos, când am spus \"fără pretenții de ruină\". Subliniam faptul că tot ce s-a clădit pe trecut, orice a prins formă sau a avut viață în trecutul meu nu mai deține decât valoarea lui zero absolut, pentru că nu-mi este de niciun folos. Ce nu-i de folos prezentului, indiferent ce forma de expresie deține, nu are nici o valoare, nici acea de ruină.
Mă bucură că în grotescul trăirilor se poate regăsi frumosul. Încă o dovadă a paradoxului vieții, alăturat paradoxului viață-moarte.
Știu ... mi se va reproșa probabil că sunt sumbru. Indiferent de prcepție, sinceritatea este tot ce mă mai definește momentan.

Mulțumesc pentru frumos.
Mulțumesc pentru lecturare.
Mulțumesc pentru intervenție.

Reverență,
Florin O.

Călin, drag prieten,
sincer regret că nu am ajuns deloc în zona Sibiului când ai încropit acea tabără.
Din ceea ce am văzut sunt convins că am avut de pierdut, dar timpul nu este deloc darnic cu mine.
promit că mă voi revanșa cumva față de tine și față de cei cu care aș fi vrut să schimb câteva cuvinte, mă refer la cei prezenți acolo.
Deocamdat doresc doar să te felicit pentru reușită.
Cunoscândându-te suficient sunt convins că această tabără de poezie va deveni o obișnuință. îți doresc să ți se întâmple ceea ce cauți și dorești cu ocazia lansărilor ulterioare.

Reverență prietenească,
Florin O.

Scuze..
am omis un fi în comentariul anterior.

... nu poate (fi) decât catalogat astfel.

Mulțumesc.

Salutări Căline.
Nu sunt genul care să posteze comentarii, mai ales cunoscuților.
Profit de acest gest (a se citi realizare) pentru a-ți lăsa un semn. Îl numesc gest pentru că a oferi semenilor artă, deoarece poezia este artă, nu poate decât catalogat astfel.
Deși nu m-am pronunțat până în prezent la subsolul aparițiilor tale sau ale provocărilor argotice doresc să fac asta acum pentru că este una dintre extrem de rarele ocazii în care mă simt obligat să iau atitudine. Mărturia calității tale sufletești este versul. Cred în versul tău care nu știe a minți și sper să nu învețe vreodată a minți.

Felicitări!
La cât mai multe gesturi!

Reverență,
Florin O.

Conform sorgintei latine, trebuie să depun cununa cu lauri pe frunțile mai deștepte decât fruntea-mi.
Domnilor, vă felicit pentru premiu și pentru rezultatul literar.
Succese în continuare.

PS: am citi și eu cartea. interesante trăriri și motivații deductibil personalizate pentru a continua.

Sărut mâna, Elena.
Mulțumesc pentru trecere și apreciere, deși trebuie să recunosc că nu sunt un mare fan al poeziei.
Mă tentează foarte rar a scrie poezie, tocmai de aceea prefer să iau îndemnul tău ca o mică încurajare. Rămân fidel eseului și prozei, iar pentru aceste mici scăpări las o reverență ție și celor care dovedesc înțelegere vis-a-vis de tentativele mele poetice.

Reverență prietenească,
Florin O.

Domnișoara Adela,
cred că am parcurs replica dumneavoastră de câteva zeci de ori până la a mă decide să vă răspund. Dețin complementar defectul sincerității. Nu am nimic de ascuns și în general mă feresc în a oferi răspunsuri comentarilor postate. Unele chiar nu merită deranjul de a fi citite, cu toată libertatea de exprimare. Inclusiv interpretarea artei este o percepție personală, dar țin să vă mulțumesc pentru aprecieri. Dumneavoastră, vă rog, a continua să scrieți chiar dacă reprezintă doar un exercițiu. În timp veți găsi cea mai scurtă cale de comunicare între rațiune, trup, spirit și suflet.
Vă doresc numai bine.

Reverență,
Florin O.

Dominșoară Adela,
sărut mâna.
Credeți-mă pe cuvânt, că nu mă mai țin ocupat cu jertfele de vreo jumătate din viață. Este mai importanta și mai utila arta, cea a cuvântului, a dragostei, ș.a.m.d..
Nu insist, dar îmi permit să vă răspund zâmbind.
Mulțumesc de trecere.

Reverență,
Florin O.

Distinse domn Plopeanu,
drag prieten al cuvântului,
Dumnezeu oriunde s-ar afla, dincolo sau înlăuntrul poeziei, trebuie să existe.
Tăcerea dumneavoastră este mult mai înțeleaptă decât grobianismul expresiilor mele. Exercițiu de care pomeniți îl încerc zilnic. CU certitudine voi continua ceva vreme, ... până când va veni vremea să-l aflu.

Mulțumesc de trecere.
Amical,
Florin O.

Carmen,
îți mulțumesc pentru urare și pentru gândurile bune.
Am revenit momentan cu postarea, dar rămâne să mă opresc după ce voi posta partea a patra promisă, din \"Orbul și idealistul\". Această parte este scrisă, dar doresc o reeditare din parte-mi. Momentan sunt ocupat cu finalizarea acestui jurnal al mediocrității, pentru care mă voi decide dacă va apărea tipărit. Nu-mi doresc nici o glorie, pentru că oricum nu-mi aduce nimic în plus savoarei vieții.
Nu aș merge până într-acolo încât să pot spune că textele mele au potențialul materialului didactic, prefer să rămân același ilustru anonim între anonimii acestui site, care se caută de sine.
Doresc doar să remarc că gândurile tale bune îmi animă visceralitatea afcetului și rațiunii. Mulțumesc pentru trecere, comentarii, cu precădere pentru dorința de a înțelege.

Reverență,
Florin O.

Salutări Valentin.
Acum am văzut comentariul tău.
Plăcut la citire. Primit ca un zâmbet.
Trebuie să fug, am emsiune radio de la 13.00 și încă multele de făcut.
Promit replică, deseară la întoarcerea acasă.
Mulțumesc.

Amiciție,
Florin O.

Acum am ajuns acasă.
Rogu-vă, jumătate de oră de așteptare și răspund tutror.

Mulțumesc.
Florin O.