Florin Hulubei

Mădălina, mulțumesc pentru apreciere. Mă bucur că am reușit să te fac să consider acest text un \"concert al spiritului\". Poate e puțin cam mult spus, dar cred că observațiile tale se apropie de ceea ce am vrut eu să redau, într-o formă simplistă.
Te mai aștept!

Mihaela, teama de ceea ce suntem ne face umani. O secundă de luciditate ne poate însă transfigura și ne poate face să ne transcendem limitele. Mulțumesc de trecere și cuvinte!

Emilian, mulțumesc penzru cuvinte. Te mai aștept!

Florina, Ioan vă doresc și vouă tot ce e mai bun pe lume!

Cu siguranță mai urmează. Asupra textului nu m-am mai aplecat și poate avea scăpări.

Mulțumesc pentru urări! Asemenea și ție!

Pentru cei care au citit-o și pentru aceia care nu au apucat, o repostare.

Miruna, e o plăcere să te văd recitindu-mi textele. Așa cum spui, nici eu nu cred ca se poate vindeca ceva curând în realitatea imediată. Rămâne de văzut, în condițiile în care viața de azi pare o nebunie din care scapă cine poate, ce metode de supraviețuire se mai pot inventa.

La bună recitire!

Da! O ultimă strofă foarte reușită. Mai mult nu pot spune acum.

Mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Te mai aștept!

Da, am vrut să încerc și ceva mai puțin apăsător, mai simplu, legat și de “ideatic”, cum spui. Mă mai joc și eu 

Mulțumesc: Am să-mi fac ceva timp să trec pe la tine.

Impresionant, prin puterea cu care transmite o stare de liniște, sugestia singurătății, senzația de revoltă împotriva propriului sine, incapabil a transcende imposibilul. O poezie scrisă cu adevărat bine pe care o remarc în totalitate!

E OK Narcisa! Poți reveni oricând!

Mulțumesc, Lucian! Nu mai citi așa de mult, zău! Dăunează! Pe bune! :)
Cred că nu e un text rău, la urma urmei, nu!

Monica, apreciez trecerea ta pe aici și opiniile. Salubrizarea aceasta ar trebui făcută în conștiințele multora de pe aici, din țară, dar de asta ar trebui să se ocupe și alții. În fond, cine-și dorește asta? Puțini sunt aceia. Te mai aștept!

Totuși, o mică modificare am făcut.

Narcisa, dacă m-ar deranja părerile corect și sincer exprimate, pe text, n-aș mai publica aici sau nicăieri. În definitiv, e vorba de un „Atelier literar” nu de un site exclusivist, de scriitori consacrați. Nu ești chiar deloc enervantă, cel puțin nu pentru mine.
Mulțumesc pentru sinteză! Pe de altă parte, eu am un principiu; dacă e sănătos sau nu, rămâne de văzut: nu-mi schimb decât rar textele, bune, proaste sau foarte proaste, fie cumm or fi. Prefer să le consider o etapă în drumul spre o oarecare perfecționare sau , mă rog, apropiere de o formă sau un stil și de puțină tentă literară. Sper să nu te superi, am citit cu mare atenție comm-ul și sunt unele sugestii bune, dar, repet, ar fi contrar principiului meu să modific textul. Mai degrabă aș scrie altul! În speranța că mai treci pe aici după comentariul acesta, îți doresc inspirație și te aștept!

Costin, mulțumesc pentru aprecieri! Hai să nu fim foarte duri, Narcisa și-a exprimat opiniile proprii de care eu pot sau nu ține cont. Text personală sau nepersonal, sugestia ta e binevenită. Te mai aștept!

Maria, nu trebuie să taci, dacă ai ceva de spus. Mulțumesc pentru comentariu!

Liviu, am încercat un poem mai amplu, surprinderea unui fapt real cu ceva mai multe detalii. Poate m-am pierdut printre atâtea și nu mi-a ieșit. Mulțumesc de vizită!

Lucian, aceeași explicație de mai sus e valabilă și pentru tine. Oricum, eu încerc, chiar dacă nu-mi iese de fiecare dată. La bună recitire!

Narcisa, revii cu un comentariu elaborat și asta îmi place. Mai ales că, în ciuda întortochelii din text, ai descoperit părțile sale bune și rele. Mulțumiri pentru ajutor!

Ruxandra, mulțumesc pentru cuvinte! Mă bucur că ți-a plăcut. Te mai aștept!

Ca de obicei, nu pot să nu constat că, în numai câteva cuvinte schițezi un minuscul univers: lumină, izvoare, primăvară și puțin erotism.

La bună recitire, Lucian!

Da, este adevărat că finalul este diluat mult. Poate că am grăbit un pic încheierea. Într-un fel clișeele astea ne omoară astăzi și oricât aș încerca să scap de ele îmi e oarecum greu. Simt nevoia de a crea o atmosferă din ce în ce mai apăsătoare, dar îmi pierd suflul pe finaluri sau inserez aceleași chestii clișeizante. Poate ar trebui mai multă concentrare pe spații restrânse și o reanalizare a temelor sau a seminificațiilor. Oricum, mulțumesc pentru sugestii. Îmi sunt de mare ajutor. Sper să le aplic întrucâtva în viitor.

Ai dreptate, Narcisa. Încerc, într-un fel o detașare, dar nu totală. Mai tehnicizate, mai axate pe atmosferă, mai mult sau mai puțin experimentale, sunt totuși încercări din care poate, se va alege cândva și puțină poezie. Mulțumesc pentru aplecarea asupra textelor și analiza minuțioasă. Te mai aștept!

Carmen, mulțumesc pentru sugestii! Totul e relativ - tramvaiul poate sau nu ajunge la destinație, cert e că sentimentul de frică rămâne. De obicei, nu-mi schimb prea des poeziile.
Mulțumesc pentru urare, oricum. Nu trebuie să te scuzi.