Poezii

în ochiul tulbure al duminicii lumina a ceea ce a fost se stinge ascuțind singurătatea lucrurilor - nostalgie a unei iluminări pierdute doar vântul mai trece prin sita zilei răvășind gânduri

FHFlorin Hulubei

0

0

au trecut anii de tinichea și verile de aur s-au dus cineva ne-a spus că prieteniile din tinerețe nu durează sunt doar pretextul pentru petreceri deșucheate în cămine vechi și pline de

FHFlorin Hulubei

0

2

citești poeme splendide și plângi umbrit de aripile neputinței de a struni la fel de imberb și calm cuvinte ce ascund în ele deopotrivă furia ce a spulberat hiroshima și nagasaki și amețitoarea

FHFlorin Hulubei

0

1

capul imi plesnește și în el se învârt tot soiul de jigănii șerpi negri mucilaginoși mă mușcă neîncetat albine sălbatice fac un zgomot ca de escadrilă bombardează sinapsele și-mi umflă

FHFlorin Hulubei

0

5

buimac pe străzile unui oraș abia inventat într-o zi care nu apare în calendar și bulevardele pustiite și gri se pierd ca într-un somn haotic cu vise încâlcite un copil îți întinde o armă și îți

FHFlorin Hulubei

0

1

de la o vârstă mișcarea ondulatorie a sferelor moi și apetisante un umăr gol, un spate alb arcuit și o scurtă aluzie aparent nevinovată îți scaldă instantaneu neuronii într-o baie de dopamină și

FHFlorin Hulubei

0

2

toate micile victorii sunt doar preambulul marii înfrângeri ce dormitează în lumea spongioasă pregătire inconștientă a drumului anevoios către prăpastia numită pompos eșec (pe care poeții o

FHFlorin Hulubei

0

1

singur prin piețe bântuite de oameni ca umbre bolnave prin mall-uri stridente și zgomotoase ca halele de pe platforma industrială unde mergeam cândva la practică înfășurați în vise pentru a ne

FHFlorin Hulubei

0

0

am trecut pe sub bolți de viță-de-vie lăsându-le în urmă fără regrete, doar cu speranță pentru a le descoperi mai târziu savoarea în noblețea unui Cabernet, la o șuetă cu prietenii mi-am

FHFlorin Hulubei

0

0

și atunci semizeul durerii a strigat acoperindu-mi inima cu cenușă din stele vezi, nu este așa de ușor să transformi cea mai dureroasă singurătate în cele mai frumoase vise cu care să

FHFlorin Hulubei

0

0

capătul țipătului nu este durerea dormitând adânc în măruntaie ci teama de plastic, de antene, de neoane cu sediul în spatele ochilor frica de capătul zilei în care ni se vinde din nou

FHFlorin Hulubei

0

0

norii s-au prăvălit peste strada cu plopi și am aflat că nu vom mai sta acolo și aveam să plecăm înspre sud în orașul mare și trist unde anii gri au venit pe neașteptate umbrind visele în care

FHFlorin Hulubei

0

0

1 spuza roșie a zorilor încă mai arde orizontul prin frigul încă timid dar sigur cete de bătrâni trag după ele cărucioare pe roți ca niște ponei încă adormiți și supuși în drum spre autobuzul

FHFlorin Hulubei

0

0

octombrie la mare lumina neoanelor îți scălda fața trecând ca un curent slab din frigul sticlos prin mâinile reci în inima mea deja obosită făcând gara să pară un vis și îngerul alb cuibărit în

FHFlorin Hulubei

0

0

am ajuns și aici vezi măștile ne arată adevărata față pentru că acum știm că ascund rânjetul de satisfacție al celorlalți atunci când te prinde controlorul fără bilet iar ei au scăpat ca prin

FHFlorin Hulubei

0

0

a trecut timpul oasele au încetat să te mai asculte mintea ta e o ploaie caldă de vară prin care nici broscuța umedă nici șopârla singuratică nu mai trec de mult doar cămila cea blondă și o

FHFlorin Hulubei

0

0

ziua suntem animale speriate rătăcind prin păduri imaginare fără a sesiza că ne îndreptăm spre un dezastru convenabil în beznă ochii văd mai bine înăuntru și mâinile înțeleg mai repede ce

FHFlorin Hulubei

0

0

Nu plânge oricum nu vei rezolva nimic cu lacrimile mai bine spune ce-ai vrea să te faci când vei fi mare? mă întreba tata când veneam lovit de la fotbal și nu știam ce să-i răspund eu doar

FHFlorin Hulubei

0

1

sunt ani de când sapi încercând inutil să găsești comoara aurul sau ce crezi că se ascunde în mâzgă sub iarbă în morminte o lopată nu e de ajuns să-ți deschidă calea ridică

FHFlorin Hulubei

0

0

să stai departe de lucrurile inutile e mai greu decât să încerci să percepi o privire îndreptată spre tine în mulțimea de pe peron poate a fetei roșcate în negru care fumează și citește Kafka pe

FHFlorin Hulubei

0

0

44 de ani și nimic important... doar un fir de lumină subțire pe sub ușa închisă noaptea e cel mai frumos mormânt al sufletelor noastre încă treze când ochii ni-s întorși spre vis către

FHFlorin Hulubei

0

0

timpurile bune s-au dus unele lucruri s-au reașezat în matca lor altele au pierit în tumultul vremurilor creierul meu e o plută în derivă liniștea e acum o dimineață cețoasă o apocalipsă de

FHFlorin Hulubei

0

2

o lumină lăptoasă în dimineața calmă peste câmpul de un verde murdar peste plaja înecată de alge și zilele care trec peste orașul cu furnale dezafectate nu-ți mai spun nimic umbra mea

FHFlorin Hulubei

0

2

ai fi putut rămâne încă puțin dar ai ales corabia cu care alții nu îndrăznesc să plece către un țărm necunoscut cu marginile crestate de o ploaie abundentă august sălbatic și frust și

FHFlorin Hulubei

0

0