Poezie
Într-o zi...
2 min lectură·
Mediu
norii s-au prăvălit peste strada cu plopi
și am aflat că nu vom mai sta acolo
și aveam să plecăm înspre sud
în orașul mare și trist
unde anii gri au venit pe neașteptate
umbrind visele în care pluteam înfășurat
când am pășit în liceu
inima mea era o zebră în fața leoaicei
și am înaintat cu greu prin mlaștina zilelor
până când în acea iarnă roșie norii și haitele negre
s-au răsfirat lăsând soarele să iasă timid
atunci am văzut strălucirea vie
din ochii lui adi și dan
așa cum stăteau în curtea plină a liceului
cu gecile lor de blugi cu patch-uri din piele
(mă întreb și astăzi de unde le aveau)
și am renunțat fără prea mari regrete la mj
când într-o seară au dat „seek and destroy” la radio
și inima mea a explodat lăsând loc alteia
pe care s-o umplu cu chestii heavy și thrashy
și mai apoi
lica 1 și lica 2
și un frumos și straniu animal
pe nume mariusrazvan
și whist și renț în banca din spate
cu profa de latină dojenindu-mă:
„o să-ți fie greu la facultate”
și chiar așa avea să fie...
dar a venit și halucinanta vară
în care a trebuit să lepădăm blana
fină și caldă a adolescenței
și să-mi fac rost de o altă inimă
până în toamna următoare
pentru a uita de lacrimile
pe care le-am lăsat să se scurgă în supa
de acasă
după patru ani stinși prea repede
ca țigara dintre buzele
condamnatului la moarte...
001705
0