Strange Days

coerență în derularea imaginilor, poezie care nu stârnește mari convulsii și nu are asperități
tocmai de aceea, spun eu, e o lectură nu ușoară în sensul de facilă ci una lejeră în sensul că se oferă cu prospețime lecturii

foarte greu de elaborat commuri pe căldura asta, mai zic 2 vorbe și o șterg:)

ăăăăă, stai că am uitat...
așaaaa

mi-a plăcut naturalețea și dezinvoltura spunerii, ai talentul de a reda plastic și viu momentele

finalul foarte reușit, în opinia mea, bine, e o cofetărie acolo deci nu se putea să nu îmi placă:))

semnul meu de apreciere pentru o poezea vie cu sunete firești

salut,

dana

e frumos si matur in acelasi timp, textul tau. finalul nu e asa cum spun altii, sau daca vrei am mai vazut si eu lume incercand sa incheie astfel un text insa pot spune ca tie ti-a iesit 100%. ma bucur ca nu am gasit balast, comparatii/explicatii inutile, si reusesc sa vad poemul fix ca pe mersul despre care vorbesti. imi place cum imbini nostalgia, livrescul si cotidianul. semeni aici ( doar ca idee zic ) putin cu un mircea cartarescu care vorbeste insa mai putin dar mai clar :) motivarea pasilor inceti mi se pare de efect si potrivita, ma refer la legatura dintre amintirea femeii frumoase si morti care pana la urma reprezinta unul si acelasi lucrul, trecutul, ceea ce nu mai e si-n general ceea ce-ar fi putut fi.