Poezie
Tomnatice
1 min lectură·
Mediu
1
spuza roșie a zorilor încă mai arde orizontul
prin frigul încă timid dar sigur
cete de bătrâni trag după ele cărucioare pe roți
ca niște ponei încă adormiți și supuși
în drum spre autobuzul încă gol
văzându-i mă gândesc deodată
la micile invazii tătare care îngrozeau
satele și cătunele țării odinioară
2
la semafor un audi a prins roșu
șoferul tatuat cu barbă asiriană
mestecă nervos și probabil înjură
șarpele multicolor ce se strecoară pe trecere
parcă urmărit de o mangustă invizibilă
(trecătorii care lucesc în soarele dimineții
sunt solzii verzui ai reptilei imaginare)
3
lumina crește ca spuma cafelei
uitată pe foc de un angajat grăbit
să se conecteze pe zoom
pentru o altă zi de lucru online
acoperind spectral clădiri și străzi
pe care oameni agitați mișună
cu măști pe fețele adormite
ca stormtrooperii lui vader
în căutarea unor rebeli
4
e aceeași viață
colcăind în urbea brăzdată de spaime noi
cu oameni-roboți respirând
aerul mai poluat dar filtrat
de frici mai subtile alimentate perfid
de politicieni mai veroși
de facturi mai umflate și
cozi la farmaciile salvatoare
care au scumpit biocidul, măștile și mănușile
atât cât să facă din agenții patogeni
o adunătură de purici simpatici
001576
0