Fericire

mi-e bine așa, în lumina lăptoasă din autobuz stau ghemuit ca-n pântecul tău vocea fetei de pe scaunul din față e vocea ta cerând vitamine farmacistei aerul abia respirabil nu e decât placenta care mă ține viu călătorind odată cu tine fără a face vreun pas pun pariu că afară e frig îți simt inima bătând din ce în ce mai tare cu cât ne apropiem de stație uruitul acesta blând mă calmează ca o dimineață de mai însorită fără spaima că ar apărea vreun controlor de bilete oh, știu deja ce mă fac dacă ies de aici viu am să fiu șofer de autobuz