Jurnal
Mechanics
1 min lectură·
Mediu
fascicule moi de liniște despică
aerul dens al stației
lumina subțire filtrează fețele adormite
ale călătorilor obișnuiți cu solitudinea
perpetuă a vagoanelor străbătând tunelul
acolo nu știi niciodată dacă
fluxul gândurilor are consistența
atât de necesară depășirii
simplei nevoi de a exista
o dorință exagerată
de a duce o existență umilă, dar intensă
printre vagoanele cu transpirația mecanicilor
infiltrată în osii, șuruburi și tampoane
se simte în pulsul lor
e atât de liniște în forfota aceasta umană
încât viața parcă a încetat să mai fie
un pachet de nevoi, isterii și speranțe
transferându-se pe nevăzute în
zgomotul uniform, imperturbabil
al metroului între stații
094.032
0
So, cred că în poezia asta ai reușit să condensezi mult mai bine, cu un mic răsfăț în finalul ei. Păstrezi aceeași forță a captării și redării senzorialului care pe mine cel puțin m-a cucerit, aș spune forțând un pic că impui empatia cititorului. Revine pâcla, moliciunea, mișcarea continuă a roților – obsesie ce nu reușește măcar să stârnească nebunia. Cred că versurile tale strigă, caută nebunia ce nu mai vine, negenerată nici măcar de pâclă, moliciune sau mișcarea continuă a roților, de caruselul absurd, doar senzația de strivire și sufocare rămâne – diminuată de logica ce nu i se sustrage, ci notează. Chemarea nebuniei, nevoia de evadare – uite că am reușit și o sinteză după atâta vorbit în van :).
O să îți spun totuși și ce aș modifica dacă ar fi poezia mea, fără a mă opri la fiecare considerent al alegerii, din nefericire nu mă pot abține:
- aș tăia altfel versurile 3-4 din prima strofă…după ,,filtrează” sau ,,ale călătorilor”, eventual
- aș renunța la: ,,perpetuă a”
- aș transforma versul 4 din strofa 2 în ,,nevoii de a fi”, cu riscul de a părea ușor cioranian
- în strofa 3 aș începe cu ultimul vers și aș schimba ,,umilă”
- în strofa 4 ,,aceasta” ar deveni ,,asta”, mai veridic în opinia mea dacă tot este vorba de sinceritate a stării, sau mai asimilabil
- ,,viața” se repetă în versul 2, de fapt întreg versul cred că ar trebui înlocuit
- aș tăia ,,uniform”, fiind implicit, sau aș mai adăuga un adjectiv pentru simetria cu versul corespondent din strofa anterioară, pentru întărirea ideii de monotonie, de sâcâială seacă, nici măcar agasantă…huruitul ăla absurd care te tot urmărește :).
Ar mai fi câte ceva, dar mă opresc aici. Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă și ideea din cea de a treia.