Mechanics

Florin, am văzut că nu te deranjează părerile exprimate, chiar dacă par prea voit-modelatoare, bazate doar pe o receptare neavizată. Adevărul este că îți citesc constant scrierile și știi cum e, când îți place ceva ești tentat să îl vrei desăvârșit pentru gustul tău – iertat fie-mi păcatul:). Oricum, în cazul în care devin enervantă, spune-mi să iau o pauză.

So, cred că în poezia asta ai reușit să condensezi mult mai bine, cu un mic răsfăț în finalul ei. Păstrezi aceeași forță a captării și redării senzorialului care pe mine cel puțin m-a cucerit, aș spune forțând un pic că impui empatia cititorului. Revine pâcla, moliciunea, mișcarea continuă a roților – obsesie ce nu reușește măcar să stârnească nebunia. Cred că versurile tale strigă, caută nebunia ce nu mai vine, negenerată nici măcar de pâclă, moliciune sau mișcarea continuă a roților, de caruselul absurd, doar senzația de strivire și sufocare rămâne – diminuată de logica ce nu i se sustrage, ci notează. Chemarea nebuniei, nevoia de evadare – uite că am reușit și o sinteză după atâta vorbit în van :).
O să îți spun totuși și ce aș modifica dacă ar fi poezia mea, fără a mă opri la fiecare considerent al alegerii, din nefericire nu mă pot abține:
- aș tăia altfel versurile 3-4 din prima strofă…după ,,filtrează” sau ,,ale călătorilor”, eventual
- aș renunța la: ,,perpetuă a”
- aș transforma versul 4 din strofa 2 în ,,nevoii de a fi”, cu riscul de a părea ușor cioranian
- în strofa 3 aș începe cu ultimul vers și aș schimba ,,umilă”
- în strofa 4 ,,aceasta” ar deveni ,,asta”, mai veridic în opinia mea dacă tot este vorba de sinceritate a stării, sau mai asimilabil
- ,,viața” se repetă în versul 2, de fapt întreg versul cred că ar trebui înlocuit
- aș tăia ,,uniform”, fiind implicit, sau aș mai adăuga un adjectiv pentru simetria cu versul corespondent din strofa anterioară, pentru întărirea ideii de monotonie, de sâcâială seacă, nici măcar agasantă…huruitul ăla absurd care te tot urmărește :).
Ar mai fi câte ceva, dar mă opresc aici. Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă și ideea din cea de a treia.

chiar că ești enervantă. :) de ce n-o scrii tu din nou, oricum n-ar mai semăna cu textul lui Florin.
poezia aceasta se ocupă de viață, viață care ajunge să fie zgomot între stații. o metamorfoză bine gândită, bine construită. am fost hipnotizat și m-am trezit în țăcănitul metroului.
găsesc nepotrivită \"transpirația mecanicilor\", dar cum este un personal eu respect opțiunea autorului.

Nu-s cine stie ce cunoscatoare, dar pot spune despre o poezie daca imi place sau nu. Imi place pentru ca mi se pare fluida si natural scrisa. Nu mi-o lua in nume de rau ca nu tac:)

Narcisa, dacă m-ar deranja părerile corect și sincer exprimate, pe text, n-aș mai publica aici sau nicăieri. În definitiv, e vorba de un „Atelier literar” nu de un site exclusivist, de scriitori consacrați. Nu ești chiar deloc enervantă, cel puțin nu pentru mine.
Mulțumesc pentru sinteză! Pe de altă parte, eu am un principiu; dacă e sănătos sau nu, rămâne de văzut: nu-mi schimb decât rar textele, bune, proaste sau foarte proaste, fie cumm or fi. Prefer să le consider o etapă în drumul spre o oarecare perfecționare sau , mă rog, apropiere de o formă sau un stil și de puțină tentă literară. Sper să nu te superi, am citit cu mare atenție comm-ul și sunt unele sugestii bune, dar, repet, ar fi contrar principiului meu să modific textul. Mai degrabă aș scrie altul! În speranța că mai treci pe aici după comentariul acesta, îți doresc inspirație și te aștept!

Costin, mulțumesc pentru aprecieri! Hai să nu fim foarte duri, Narcisa și-a exprimat opiniile proprii de care eu pot sau nu ține cont. Text personală sau nepersonal, sugestia ta e binevenită. Te mai aștept!

Maria, nu trebuie să taci, dacă ai ceva de spus. Mulțumesc pentru comentariu!

Totuși, o mică modificare am făcut.

Mulțumesc, Lucian! Nu mai citi așa de mult, zău! Dăunează! Pe bune! :)
Cred că nu e un text rău, la urma urmei, nu!

Observ că atitudinea excesiv serioasă prinde...:) Glumeam, oricum, afișând atitudinea asta. După cum glumea și Costin. Ce naiba, Florin, cum să mă supăr?! Nici nu am pretins că am dreptate și știu foarte bine că nu (prea) modifici. Bineînțeles că mi-a plăcut, altfel nu aș fi insistat. Și din nou bineînțeles că voi reveni. Nu scapi așa ușor:)

Până la urmă, chiar dacă a fost o negociere dură, tot ai modificat ceva ...și să știi că am vrut să propun ,,existență\" :).

E OK Narcisa! Poți reveni oricând!