Copilărie
Era prin vara lui 1982. Stăteam pe iarba din spatele blocului, în soarele puternic al amiezii, fără teama că ar putea să apară nea Roman, care era plecat la țară vara. Cezărică turuia întruna, de
FHFlorin HulubeiMici povestiri de ținut în lesă
Motorul Mercedesului turcoaz, model CLK de ultimă generație, se opri și din vehicul începu să coboare o liotă de personaje care mai de care mai fistichiu îmbrăcate. O huidumă de vreo 120 de
FHFlorin HulubeiLoco
M-am așezat la masa joasă din fier și am așteptat liniștit să vină cineva să ia comanda. Soarele abia pătrundea prin fereastra murdară a cârciumii, suficient însă pentru a-mi zgândări ochii și a mă
FHFlorin HulubeiMetamorfoza
Marțipan Aleodor Stratulat, acest adevărat Tyranosaurus Rex al comunei Josenii de Sus, își freca mâinile de bucurie și parcă-i venea să strige în gura mare fel și fel de măscări la adresa veșnicilor
FHFlorin HulubeiGreața
Își muta corpul de pe un picior pe celălalt bălăngănindu-și mâinile grele ca niște haltere. Nu privea înainte de teamă ca trecătorii să nu observe că are privirea tulbure, deși oricine ar fi văzut
FHFlorin HulubeiFericirea are ochi de copil (III)
Mama făcea mereu numai mâncare bună. Cu toate că eu mâncam foarte puțin de mic, îmi plăcea aproape tot ce făcea ea. Nu știu cum putea să stea în bucătăria aia mică și să facă atâta mâncare tot
FHFlorin HulubeiFericirea are ochi de copil (II)
Din anii de cămin nu-mi mai amintesc de nimic. Mi-a rămas doar o poză alb-negru în care aveam o căciulă prea largă pentru capul meu, lucru de care aveam să-mi amintesc cu drag chiar în momentul când
FHFlorin HulubeiFericirea are ochi de copil (I)
De la vreo cinci până pe la zece ani am stat în Bacău, pe o stradă unde aveam tot ce ne trebuia: școală în capătul străzii, cămin lângă cimitir, aprozar, cinema în spatele blocului, ce mai! raiul de
FHFlorin HulubeiAproape cinegetică
înaintam prin această iarbă înaltă și totul se petrecea intens aveam viziunea unui culoar verde nesfârșit. unghiile galbene scormonind pământul în căutarea unui somn demult apus sângerau și mici
FHFlorin HulubeiEuropa express
Chinezul se uita la mine cu un aer iritat, gata să mă și pocnească dacă era nevoie. Nu era solid, dar știam că nu e nevoie, mai mult ca sigur îmi spărgea fața cu un picior bine țintit în gură. În
FHFlorin HulubeiDupă-amiezi în lumină de fum
Aproape că trăiau numai cu bere și pâine. Profitau și de faptul că Alex avea abonament la cantina studenților. Ea oricum nu mânca acasă și ai ei o priveau tot mai suspicios, mai ales tatăl, care
FHFlorin HulubeiFocul din privire…
Îți mai amintești ce cântam noi prin a șasea, așa, aiurea-n tramvai, ce știam noi!?, refrenul ăla sălbatic (așa îi spuneai) și cum toate tipele din a opta erau în nas după el (sau, mai bine zis după
FHFlorin HulubeiDupă-amiezi în lumină de fum III
Îl măsura cu un zâmbet abia mijit în colțul buzelor, foarte puțin surprinsă de nepăsarea pe care o afișa, aproape ostentativ. Îl privea direct în ochi, făcând abstracție de goliciunea lui. Nu părea
FHFlorin HulubeiDupă-amiezi în lumină de fum II
În unduirea zilelor de vară se simțea uitat, ca și orășelul de provincie în care-și număra clipele timp de trei luni pe an. Trei luni de combustie a gândurilor topite în arșița nerăbdării de a părăsi
FHFlorin HulubeiDupă-amiezi în lumină de fum I
Presimțind că ziua aceea avea ceva neobișnuit, Alex intră pe poarta imensă a facultății cu senzația că iar va lipsi de la aceleași cursuri mai plictisitoare decât după-amiezile în care, dacă nu
FHFlorin Hulubei