Call 911

de câteva zile am impresia că nimic nu mai funcționează în spatele geamurilor se petrec aceleași drame siropoase același eu și tu multiplicați dirijați nu se știe de unde de un regizor atent și foarte riguros pentru că, să-ți spun o treabă telenovelele cer multă migală în construcție și numai un operator hârșit cu ceva nominalizări la premii nu contează care important e să fie poate surprinde atâta dramatism într-o scenă de gelozie-isterie colectivă bazată pe dovezi irefutabile cum că asta e viața adevărată au mai trecut câteva nopți și liniștea îmi apasă pleoapele peste care n-au mai zăbovit cuvintele voastre calde replicile tocite dar dătătoare de viață și o stranie senzație de deja-vu îmi inundă delicat creierul pregătit mereu pentru spălarea de fiecare zi în numele lui „asta e viață!” aseară am căutat o telecomandă acum abia aștept să te văd scenele tale îmi dau un reconfortant sentiment de apartenență la realitate