florin bratu

narcisa
ai ales partea care si mie imi place mult (desigur, mie personal imi place toata poezia, de asemenea). daca as putea mi/as da o steluta. :) multam de emotie. om mai vb.

carmen
desigur tu ai ales insertia aceea hegeliana. apoi nichita, noica etc. :) dar de fiecare data interesanta trecere ai.

adina
ursul din container zice ca multumeste ca s/a lasat trecut si pe lamine. iar poezia ca ai o parere buna despre ea, de asemenea, multumeste. mai ramane cafeaua. :)

asta trebuie sa fie piatra filozofala, ca e tare criptica. ;))

mi/a placut in mod deosebit prima strofa, nu stiu cum, dar imaginea adormirii sub mare, mi/a trezit atemporalitatea in minte, in cautarea careia orice dragoste este datoare pentru a putea cersi, paradoxal, dreptul la timp.

nu ma gandeam neaparat la o tema. ideea principala era acolo o rasturnare a mitului, altfel te limitezi doar la o redare in versuri, eleganta poate, a unui mit. desigur exista originalitatea acelor \"sa faca surfing pe un cal\", de pilda, dar in esenta nu faci nimic altceva aici decat sa versifici un subiect anume (ai anumite simpatii ptr niste teme anume de obicei). mie imi pari un versificator bun, dar daca ai incerca sa treci dincolo de asta ar fi si mai bine. ludicul acela a la sade e o modalitate tranzitorie intre rasturnarea mitului prin demitizarea lui sau contemporaneizarea (ioi ce cuvant am gasit:)) lui. desigur sunt mai multe solutii.

mai sus eu oricum eu am confundat pe horus cu anubis, primul probabil fiind cel cu cap de vultur, firesc. daca nu e alba e neagra, presupun.
cu privire la invierea lui osiris insa, acesta eu stiu ca stapaneste un fel de zona chotniana, isis devenind astfel un fel de zeita similara lui demeter/ceres mai tarziu.
de anubis nu stiam ca a avut vreo legatura, da evident ca is grabit ca si in baltag se intampla la fel (cainele gaseste cadavrul nu?).
toate bune

vedem mai intai simbolistica.
isis se stie, zeul sacal e prin urmare Horus, osiris infasat e reinvirea celui ucis de frac\'su cum ar veni, cum ar pleca Osiris adica inviat.
bun debut. chiar foarte bun, daca, din nou nu mi/ar aminti de barbu, pana si prin acel verde in ocean (sub clopotele verzi din cantec sau ceas dedus, nu mai stiu sigur). in orice caz, te departezi usor prin ruperea versului pentru un ritm mai dinamic. toate bune si frumoase pana la ultimele trei versuri, cand parca scart scart. ce cauta acolo apusa dupa ce ai cuvant asemanator (apus) mai sus, mai ales ca textul de mica intindere nu permite. apoi jocul cu pusa apusa nu cred ca evidentiaza aici ceva anume si nici ca gratuitate stilistica nu da bine, e undeva intre, fix cum e mai rau.
tot acolo schiopata si ingeniozitatea prin care femeia isi asumase mai sus propria inviere prin carnea barbatului metamorfozat in zeu (desi demonstratiile lui paleologu referitoare la baltag pot sugera o atare grila de interpretare), idee buna totusi, dar urmata de o explicatie fortat metaforizata a chiar omonimului mitologic.
finalul este prea banal in plan ideatic (mai aveai o sugestie faina cu zeul sacal, fiul zeitei mai sus) si schiopata si ca redare stilistica cred eu. e pacat, pentru ca senzatia asta ti/o da tocmai finalul, care daca da rateuri risca sa arunce in prapastie tot textul.
ca sa nu las insa un gust prea amar, voi spune sa suna foarte bine poemul, ideatic si stilistic, un ritm care deja te caracterizeaza, pana la partea impricinata .

p.s. stii ce lipseste la tine in ultimul timp - umorul ala ascuns frumos in invelisul istoriei sau al mitologiei cum l/am aflat odata intr/o poezie cu trimeteri la henric VIII.

al meu a fost mai badaran. mallarme forteaza topica pana la ultimele limite. in romana nu cunosc ceva asemanator. eminescu nu o face din motive programatice, ci de ritm si rima (exemplul clasic cu \"cand cu gene obosite seara suflu/n lumanare\"). la noi doar naum a incercat un refuz al gramaticii.
m/ai castigat cu villon si iata explicatia acolo, cu scuzele aferente raspunsului meu necioplit.

ochii mei calda si parfumata ejaculeaza
privire dupa privire
e o dubla nerespectare a topicii, daca vrei (si daca andu nu va citi din fericire asta sa nu ma taxeze iar). firescul impunea constructul urmator \"ochii mei ejaculeaza privire calda si parfumata dupa privire calda si parfumata\". dar am o enumerare si poate cadea odata suita de epitete, apoi am pus aceasta suita, singulara, intre subiect si predicat. cam asta e tot.
prin liceu foloseam frecvent o topica de tip nemtesc, cand intre o parte din constructia verbala si rest se intercaleaza substantive, gen \"sa luna planga natangilor ape\" etc.

mie nu imi vine sa cred. ori ante/comentatorii mei (ca trei din ei ii respect mult) au baut ori eu. da\' eu parca stiu sigur ca n/am baut (da\' mai stii).
in alta ordine de idei, atata abstractizare si profunzime nu am vazut in viata mea (de la stiinta vesela, da\' autorul a luat/o razna saracu) si de la cursurile de agronomie ale maica/mii prin facultate, mai ales alea de cultura inului sau incultura.
da\' e bine. ca imi veni si mie una.
\"o pisica sta pe gard. pisi sus, pisi jos, pisi te iubesc, pisi zat / divinatea ca o cuaternitate\". e, e ca si eu is profund?

strfa lipsa era ceva de genul
\"pchii mei calda si parfumata ejaculeaza / privire dupa privire\"

ioana
asa e, dar strofa lipsa imi e prea simpatica sa o modific, iar sa pun ceva in loc nu prea aveam timp azi de la net.

karla
incantat de cunostinta. ne cam citim. mi/ai placut si cu planurile tale de acolo, vag barbiene, dar frumoase.

andule
doidile sunt bune da\' sa stim si noi sau sa nu incapa pe mana ta. savoros esti (desi in pagina mea e greu sa spun). da\' de/o bere tot te/oi prinde eu sa vad ce si cum odata.
p.s. nu cred ca lovesc (ca mai am mamaliga de mancat), da va lovi merge cred. (no, ca iar ai cel mai lung raspuns)

bogdan
acu stii si ejacularea :) partea cu ejaculatul fara sa spui e faina, ce sa zic (da ma acuzi de substituire cu Onan? :)))). pacat ca nici pe tine nu te mai prind de la o vreme, da\' sa stii ca eu alerg.

adrian
cred ca am fortat un pic contrastul, acum poti stii si tu. ideile mele erau prin alta parte si nu mi/a iesit cum am vrut eu. ioana a fost pertinenta.

doua pareri pe care le cam respect. mie imi place mult strofa secunda, dar poate ca ii trebuie alt context. asa ca o voi scoate aici si o voi folosi eu in alt poem, unde va lovi mai bine. ma gandeam ca se refuza conotatiilor, dar credeam ca recupereaza prin soc si noutate. multam ioana, dana

deaconu
nu ti/l pot explica, dar sunt convins ca daca citesti mallarme, cel care forteaza topica ai sa intelegi singur.

exista Institutul de Istorie Recenta. daca nu ma insel Militia Spirituala mai exista inca, desi intr/adevar nu prea s/a mai auzit nimic despre ei, intrand in conflict cu sindicatul studentilor de la istorie. cu cercetarile amintite, carti interesante are marius oprea, implicat si in proiectul IIR, cercetarile si concluziile sale fiind extrem de bine argumentate.

ba mie mi/a placut la nebunia nebunia asta. parca imi aminteste de un enachita vacarescu cu debordanta sa naivitate, bine mimata aici (si inteligent de/a dreptul si de/a stangul chiar), un enachita intr/un context in care mimetismul se cam refuza (eu chiar nu inteleg de ce, suntem toti ianusieni?, da ma rog) in numele autenticitatii. cred ca e o poezie chiar buna. obla di, nu?

ps. probabil psedo/greseala e adjectivizarea acelui curcubeic,care desi e corect suna nu stiu cum acolo, lezand putin ritmicitatea.

sau daca stiu nu spun:) da\' mie imi place si aici si dincolo (adica in prima poezie). de aici ultimele patru versuri cred ca declara o poezie cu un real potential. un limbaj poetic ciudat. pe aici ar trebui sa se mai treaca.
numai bine

e mult prea complicat, o mixtura care nu poate fi citita azi ca orice poezie (asta in cazul fericit ca e citita), pe viteza. te admir si te contrazic, ca ultima reprezentanta in ziua de azi unui ermetism extrem de elitism. raman la parerea ca barbu ramane la tine marele maestru, dfesigur si barbu a avut maestru un francez (imi scapa si numele, maurreau cred), ceea ce nu inseamna ca nu se poate trece mai departe.
o poezie care forteaza inteligenta si bunul simt al culturii generale, in care mitul ielelor devine doar un pretext de sublimare catre o forma care capata cu totul alte acceptiuni si ramane cu paranteza deschisa in final.

cred ca e prima poezie de felul asta pe care o citesc pe aici si prima data cand astepatarile sunt supraevaluate rau de tot. cu exceptia primei strofe care se mai salveaza oarecum ca fforma si redare a idei, secunda parca e scrisa cu picioarele, inclusiv ultimul vers care scartaiei binisor. (oricum un minus in plus e ca ideea am regasit/o intr/o poezie de mircea albulescu), ca sa nu mai vorbesc de faptul ca se renunta la o rima pentru a surpinde o idee care mie imi pare cel putin facila.
probabil e un imperativ si asta al revenirii la o simplitate, mai ales dupa explorarea unor zone nu tocmai facile, dar e nesustinut in cazul de fata calitativ.
hm. si ca sa nu sune ca cine e asta si ce vrea si cum isi permite o sa mentionez ca am luat de curand multe din aparitiile de la vinea si una anume are o nota foarte mare.

cu sinceritate si siguranta ca voi recupera la urmatoarea lectura pe aici

chiar citisem commuri ale autorului si eram extrem de curios cum scria, nereusind sa gasesc texte pe aici. curiozitate satisfacuta. scrie bine (atat cat iti poate permite sa iontuiesti o prima poezie), dar in cazul de fata are si anumite caderi, chiar daca ele sunt extrem de repede remediate, cum e de exemplu inceputul cu acel joc de cuvinte salvat de idee si mai putin de debutul pana la mai exact. singurul care ramane neacoperit, trecand peste apa raului mama care imi aminteste de anii \'60 (neajutand prea mult contextului), este acel vers final, care mie mi se pare ca are o usoara cadere in dulceag.
evident ca poezia e suficient de buna ptr a mai primi stelute, de aceea ma gandeam eu sa caut si partile care ar putea fi vulnerabile. si cred ca am gasit cateva.

nancy
acolo e un elliot si un borroughs (mai socant in pranzul dezgolit de prin anii \'70 mai ceva decat multi de astazi).

carmen
bucuros de revenirea/ti (da ma pui sa reevaluez cunostintele mele despre ungaretti si africa):) iti multumesc ptr frumoase cuvinte si incredere.

maria
uf uf. data viitoare voi incerca sa ma misc mai atent si sa nu las intuitia ta sa o ia in partea corecta. :)) multam

ruxandra
ma bucura ca ai sesizat ruperea. daca tot suntem obiectivi in poezie, de ce sa nu fortam si gramatica sa respecte asta.

cristian
hm. incep sa ma simt pe un munte sau la o cina. multam de trecere

catalin
ma bucur daca e o senzatie, mai departe ce sa zic eu / intre oglinzi paralele sau limitele interpretarii. oricum eco. :))

poezia asta se cam joaca cu rasu-plansu, da o face cu stil. nu poti zice nu. si nu e usor sa pui deasupra unei angoase apasatoare un ludic atat de bine proportionat (chiar si in patile pubiene cu arta lor poetica de tip cam anarhist). cred ca are de toate poezia asta. poezia ca supermarket (da parca gingsberg avea ceva de genul asta cu supermarket).

m/a impresionat in primul rand ca poti scrie atat de repede ceva si la asa nivel.

cred ca am deraiat de la subiect enorm. am 25 de ani abia impliniti luna asta, iar in clasa a patra e destul de improbabil ca am venit sa te bat in piata Universitatii (recunosc ca am fost precoce, dar nu chiar asa:)). am evoluat spre o polemica ce nu are nimic cu subiectul pus in discutie. daca e sa gandim in mentalitati comuniste cred ca varsta te avantajeaza mai mult.
in cazul de fata, LIS a fost victima unui nou mod de publicitate pe care intelege sa il faca domnul goma, parere subiectiva evident, dar argumentata. despre domnul goma stiu mai multe de la persoane care l/au cunoscut mai indeaproape si pe care eu le apreciez, cum ar fi rodica madosa (care actualmente a demisionat de la I.N.R. pr modul cum s/a inteles sa fie demis Buzura, o persoana care a facut compromisuri, dar cu zece clase peste basescu si care nu cred ca poate fi acuzata din de partizanat, cata vreme a fost data afara de la radio de seuleanu).
evident ca reactia nu poate fi decat o gluma, ca si tu ai reactiona la fel daca as spune ca esti extraterestru. in alta ordine de idei, nu am intentionat nici o jignire si am expus coerent parerile pe care le am si le asum, care au fost de asemenea la obiect.
evident ca aceasta e ultima interventie pe care o am pe aceasta tema, evident ca vei scuza impertinenta varstei si nu vei mai adauga nici tu nimic aici, doar varsta te recomanda ca un om calm si intelept, evident ca ID meu e moxzal daca totusi doresti sa purtam discutia si pe alte teme, care nu au de a face cu subiectul de aici.

si tot ce va doriti.

la primul vers ma gandisem involuntar la bacovia. de altfel, anumite valente ale unei angoase existentiale se pastreaza in poezia asta (si nu doar), desi capata accente atat de personale, incat cu greu mai pot fi ghicite. apoi in strofa a doua mi se impune cumva un arghezi, poate si cuvintele poeziei (la fel de grele) impune mai degraba aceasta apropiere.
in rest un ermetism, din punctul meu de vedere greu de descifrat (poate as exagera daca as spune reprosabil; din barbu nici acum nu se site tot si mai apare cate ceva si ce sa faca sarmanul cititor), cu exceptia strofei secunde.
o reusita insa sinestezia ciudata prin care se transmite o stare, poate la nivelul ritmului, a melodicitatii versului care e evident important ptr autor, relevant in prima strofa, unde apare si rima.