Allegria

cred ca e prima poezie de felul asta pe care o citesc pe aici si prima data cand astepatarile sunt supraevaluate rau de tot. cu exceptia primei strofe care se mai salveaza oarecum ca fforma si redare a idei, secunda parca e scrisa cu picioarele, inclusiv ultimul vers care scartaiei binisor. (oricum un minus in plus e ca ideea am regasit/o intr/o poezie de mircea albulescu), ca sa nu mai vorbesc de faptul ca se renunta la o rima pentru a surpinde o idee care mie imi pare cel putin facila.
probabil e un imperativ si asta al revenirii la o simplitate, mai ales dupa explorarea unor zone nu tocmai facile, dar e nesustinut in cazul de fata calitativ.
hm. si ca sa nu sune ca cine e asta si ce vrea si cum isi permite o sa mentionez ca am luat de curand multe din aparitiile de la vinea si una anume are o nota foarte mare.

cu sinceritate si siguranta ca voi recupera la urmatoarea lectura pe aici