Poezie
28
6 din 49
2 min lectură·
Mediu
uneori mă numesc Superman și lumea însăși îmi spune la ureche că va fi numai a mea
atunci îmi aleg la întâmplare o culoare și o vopsesc alternativ în negru
ziua următoare este obligatoriu verde și promite că o să mă trezească la sfârșit de septembrie
dar până atunci îmi permit să te visez în toate culorile pierdutului tău evantai
lunea de exemplu ești mult mai oranj decât te-ar putea ascunde o singură azalee
miercuri îmi spun că e mai mult aproape decât mai puțin departe și sângerez indigo
iar vinerea te iau în brațe te sărut acolo unde ți se adună liniile palmei și iți spun verde
(albastrul mi l-au furat niște cuvinte venite odată cu ultimul vis al alergătorului)
și iarăși îmi scapă printre degete numele tău și iarași te ascund vinovat în palmă
și iarăși și iarăși și iarăși
îmi ești numai tu duminică
îmi încep seara la fel ca toate diminețile pământului meu de zahăr cubic
mă rog la fel de invariabil unui dumnezeu care mă știe doar după număr
îi spun Tatăl Nostru doar ca să îi atrag un pic atenția apoi îi povestesc iar și iar
despre tine
uneori pâna și dumnezeului ăsta i se face dor de tine
mă trezește din somn absolut întâmplător cu alarme de pompieri, cutremure și planuri de noi cimitire
mă pune pe spate îmi închide ochii și îmi spune
acum de la început
spune
iar eu îmi iau inima în dinți și ghiozdanul în spate și incep:
era o zi din toamna unui an care din vina ta nu se va mai repeta niciodată
(aceeași glumă dar el îmi zimbește de fiecare dată)
se făcea că pe undeva erau orele tăcute ale dimineții și chiar dacă tăcute trebuiau să fie
acolo pe undeva eu îmi tăceam mie în timp ce toți vorbeau ca și când...
și totuși acolo era una din orele acelea în care încep și se termină toate poveștile lumii
acolo rătăcită printe alte ore mândre, cu flori, cu insigne, cu nume era si ora aceea
în care prințesele de gri se prefăceau în tot ce se poate preface o printesă gri
Doamne
se făcea că îi spun că o iubesc
Doamne
se făcea că e noapte pe un singur obraz al tău
096.898
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 377
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “28.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/143084/28Comentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ADimbinarea celor doua motive e remarcabila intr-o poezie care in ciuda aparentelor (versuri destul de lungi) se lasa usor citita si adera pas cu pas la sufletul cititorului. nu incearca sa-l bruscheze, ci putin cate putin, cu ochii, cu limba, cu chipul, mai apoi cu pieptul mainile si la sfarsit picioarele iar in tot acest timp cu sufletul cititorul intra sub pielea poeziei tale. recunosc ca la inceput m-am speriat si am privit respingator textul tau pentru ca am privit doar forma fizica, si era sa pierd era sa pierd.
m-a bucurat enorm si plec de aici in ghiozdan cu:
ii povestesc iar si iar
despre tine
uneori pina si dumnezeului asta i se face dor de tine
,
m-a bucurat enorm si plec de aici in ghiozdan cu:
ii povestesc iar si iar
despre tine
uneori pina si dumnezeului asta i se face dor de tine
,
0
TNDistincție acordată
În secret, cu toții ne dorim să ajungem Superman, să avem întreaga lume la picioare. Cine zicea că nu mai putem iubi în poezia actuală, că iubirea ar fi un element/sentiment desuet?
0
IEFrumoasa poezie, pare a fi scrisa intr-un moment de visare, dar si de luciditate in acelasi timp... pentru ca iubirea este singurul sentiment care ne permite sa combinam starile astea doua fara a ajunge la o contradictie. Mi-a placut aglomerarea de culori, mi-a dat senzatia de libertate, de traire intensa. Iar finalul parca te face sa respiri, ritmul se incetineste brusc, devine o soapta.
Mi-a placut mult ce am citit aici.
Ioana
Mi-a placut mult ce am citit aici.
Ioana
0
MV
Distincție acordată
Încerc încă o dată să postez un comm esuat.
Nexus, din momentul în care poezia aceasta a apărut pe site, s-a tot învîrtit în mintea mea, toată ziulica. Probabil că ar trebui să caut s-o înțeleg doar cu sufletul; femeie fiind, probabil că ar trebui să mă limitez la metaforele ce m-ar putea face să-mi închipui o lume candidă. Evident, o parte din mine asta face. Cealaltă parte își pune întrebări. De ce alegi doar lunea, miercurea, vinerea și duminca? Și de ce textul se numește 28? Aici aș putea avea o explicație logică, zic eu: doar o dată la fiecare 28 de ani cele 365 de zile se repetă identic, suprapunîndu-se fix peste zilele săptămînii. Doar o dată la 28 de ani! O altă explicație ar putea fi luna februarie, dar suntem în septembrie.
Și apoi... de ce 6 din 49? Asta mi se pare un pic derutant. Dar și aici aș găsi explicație logică: un strop de noroc, atît trebuie să-i curgă lui Dumnezeu printre degete.
Da, este un poem care mie îmi va rămîne ceva vreme în minte. Nu numai pentru că m-a făcut să caut explicații logice, ci pentru că aceste căutări s-au împletit cu metaforele. Alegi doar anume culori, doar anume zile, într-o anume ordine. Amesteci cuburi de zahăr cu un azi care e invariabil negru, obligînd un mîine să fie verde. Asociezi ființei un număr de identificare acolo sus, ca să nu uite Dumnezeu de acest sfîrșit de septembrie. Pui curajul în inimă și greutățile de început de drum în spate și zîmbind pornești ascultînd tăcerile tale printre ne-tăcerile lumii.
Iar finalul ... e rugă. Spre întoarcerea obrazului dinspre noapte.
Să mă ierte colegii mei și tu să mă ierți dacă asta deranjează - că am căutat să înțeleg logic un poem. Nu mi se întîmplă des. Dar avea dreptate cineva cînd îmi spunea că sunt \"oameni\" pe care îi găsești foarte rar. Și așa poezie mie, cu siguranță, mi-a dat de gîndit.
Poezia se numește \"28\", ai postat pe 29, iar azi, pe 30...eu îți urez La Mulți Ani!
Nexus, din momentul în care poezia aceasta a apărut pe site, s-a tot învîrtit în mintea mea, toată ziulica. Probabil că ar trebui să caut s-o înțeleg doar cu sufletul; femeie fiind, probabil că ar trebui să mă limitez la metaforele ce m-ar putea face să-mi închipui o lume candidă. Evident, o parte din mine asta face. Cealaltă parte își pune întrebări. De ce alegi doar lunea, miercurea, vinerea și duminca? Și de ce textul se numește 28? Aici aș putea avea o explicație logică, zic eu: doar o dată la fiecare 28 de ani cele 365 de zile se repetă identic, suprapunîndu-se fix peste zilele săptămînii. Doar o dată la 28 de ani! O altă explicație ar putea fi luna februarie, dar suntem în septembrie.
Și apoi... de ce 6 din 49? Asta mi se pare un pic derutant. Dar și aici aș găsi explicație logică: un strop de noroc, atît trebuie să-i curgă lui Dumnezeu printre degete.
Da, este un poem care mie îmi va rămîne ceva vreme în minte. Nu numai pentru că m-a făcut să caut explicații logice, ci pentru că aceste căutări s-au împletit cu metaforele. Alegi doar anume culori, doar anume zile, într-o anume ordine. Amesteci cuburi de zahăr cu un azi care e invariabil negru, obligînd un mîine să fie verde. Asociezi ființei un număr de identificare acolo sus, ca să nu uite Dumnezeu de acest sfîrșit de septembrie. Pui curajul în inimă și greutățile de început de drum în spate și zîmbind pornești ascultînd tăcerile tale printre ne-tăcerile lumii.
Iar finalul ... e rugă. Spre întoarcerea obrazului dinspre noapte.
Să mă ierte colegii mei și tu să mă ierți dacă asta deranjează - că am căutat să înțeleg logic un poem. Nu mi se întîmplă des. Dar avea dreptate cineva cînd îmi spunea că sunt \"oameni\" pe care îi găsești foarte rar. Și așa poezie mie, cu siguranță, mi-a dat de gîndit.
Poezia se numește \"28\", ai postat pe 29, iar azi, pe 30...eu îți urez La Mulți Ani!
0
LNUn poem deosebit stimate maestre. Am remarcat începutul în forță, pastelul pe care ni-l oferi în prima parte, dar mai ales a doua jumătate de la \"îmi încep seara...\". Sper că ești sănătos acolo, departe și îți petreci ziua de 30 septembrie cît mai frumos cu putință și cu o votcă mare în față (care bucurie și la noi să fie). Să ne trăiești că trebuiești!
0
INHey, Superman, azi lumea e cu siguranță a ta. ești nemuritor măcar pentru o zi. Dumnezeu îți trântește curcubeul peste degetele. tu mizezi încă totul pe o singură culoare. știu.
uite că ne era dor de poemele tale. La mulți ani!!!
uite că ne era dor de poemele tale. La mulți ani!!!
0
RCVa multumesc la toti
Elia , sunt impresionat ca dupa atita tacere mai stie cineva cind calendarul imi spune ca a mai trecut inca un an.
Si de data asta n a trecut chiar degeaba. Anul asta am fost sigur ca pe undeva a fost chiar ziua mea.
Va mai multumesc inca o data dragilor.
La multa poezie.
Elia , sunt impresionat ca dupa atita tacere mai stie cineva cind calendarul imi spune ca a mai trecut inca un an.
Si de data asta n a trecut chiar degeaba. Anul asta am fost sigur ca pe undeva a fost chiar ziua mea.
Va mai multumesc inca o data dragilor.
La multa poezie.
0
EPDin punctul meu de vedere aceasta e o lectie de poezie.
0
Ce pacat ca pe site au disparut in ultima vreme astfel de poezii ... Frumos Radu, am citit insfarsit ceva ce merita citit, acum pot sa ma apuc de lucru :)
~Numai bine!~
P.S. Unde-s stelele ?!?