Florin Branza

cu scârba lui grămadă grigore sare de la un an la răsare grigore fioros din stupul său de oxigen grigore fier binte titanul distruge lumea copilul unistruge copilul

teoretic vorbind grigore se află în iar grigore se grigore copilul regenerează copii din burta universului

grigore inginerul suprem cu sufletul său prefabricat copilul zbiară prin mațe grigore poligonal alfanumeric grigore cu trupul său de megapixeli titanul numără terra copilul numără zero

octombre plouă cu spirt dumitru stă la pândă cu ochii scoși la maxim își amintește de copilul prost născut dumitru are ochii reci și o moarte proastă de câteva zile dumitru curgea imagini din

dezinventat de alchimiști grigore surpă natura copilul mișună lumea totuși grigore avea un monstru de fier din care tot se năștea titanul strânge lumea în grămezi din păsărica lui grigore curg

jocul se terminase rămânea doar de trăit cărasem crucea doar 21 de metri dar cineva îmi pierduse șirul cineva îmi pierduse cineva șirul îmi pierduse urma pe drum fascinat de restul

mai ales când strigă război și pace sunt așa drăgălași apoi am dat copilul la reparat și l-am primit într-o pungă fericit în brațele lui moș holocaust așa copii unde vreți explozia

vine vodă nihil oamenii ăștia nu contează șrapnel-poftă lobi distrugăreți vine soarele cu norii în vine cu luneta peste vodă îmi plac sânii tăi la derută

ah, mă plimbam cu robotul pe câmpii industriale uitasem de dragoste unde-mi parcasem calculatorul baby you\'re my electronic bastard burgers să vomităm împreună cred că mama ta e o foarte

uitasem să-mi tai unghiile gâtul să uit ce cartezian trăiești spunea uneori moartea și un pușcariaș nu-l iubea nimeni cu mâncare sau foamea lui stai mai e un pic foamea lui era mare și nu avea ce

și cum plângeau unul pe cadavrul celuilalt filmul a ținut trei ore, apoi el s-a gândit la ea tot restul vieții vroia să-i spună sunt o drogată nenorocită pleacă de aici cu lanțurile tale vroiam

era pădure și am văzut veverița

deci ești mort asta e trist ești mort ești mort lolololozrdx omfg ce să însemne asta oare? pe bune trei la zece mui era o veveriță în pădure și mi-a spus o poezie porcoasă incepea cu am

are ochii de fier și ruginesc uitându-mă la ei cu mecanismele afectate o îmbrățișez cu o mână cu un ochi rupt cu un schelet dintr-o bucată veche și parcă mă năpădește vegetația de-odată totul e

o să vină titanicul și o să ne scufunde pe toți după ce îl clonăm pe dumnezeu și sfârcurile sale turle de biserică învinețite mă-ngrop de jur împrejur și e soare în coșciug

vine spânzurând îi smulge inima de lemn din aripile bătânde ca o inimă de lemn bine habar n-am ce-am vrut să spun cu asta da sună destul de miștoc degeaba ai ochii mari dacă-i ții

marele și mai marele și foarte mare lepre amarele e frig pe lună nu în spațiu vroiam să spun că e frig de n ori pe lună și mor oamenii ca proștii oameni mor ca lumea știam dinainte să mă nasc

pe spatele planetei cresc arbori de fier și fiecare copil cerșește sandvișuri de la copilă din vârful muntelui se aruncă hainele vechi în vale ofilește iarba furtunii fiecare copilă închide

eram mic mami unde mor oamenii în șanț mihai acum zac în șanț gândesc mami nu funcționează

grigore se dezîntâmplă grigore bate din inima copilului copilul bate din creierul lui grigore grigore își numără grigorele grigore crește rădăcini de fier din măruntaiele lui

iubi am visat că era ciumă eram mafiot de succes dar eram fericit, fiindcă aveam ochii din sticlă și erau sparți ca ai tăi iubi

îmi doresc să am o dorință și la interiorul dorinței să găsesc o siluetă care să-mi spună mihai te iubesc îți cam miros picioarele mai spală-te mă împuțitule futu-ți dumnezeii mă-tii cu

când eram mic și mă jucam cu mânuța în țărână și erau domnii aceia trei eu nu-i cunoșteam dar trăiau și ei în țărână că așa era vremea eram tânăr și mă jucam cu mânuța pe ecran și erau toți