Poezie
grigor maior
2 min lectură·
Mediu
marele și mai marele și foarte mare lepre amarele
e frig pe lună nu în spațiu vroiam să spun că e frig de n ori pe lună și mor oamenii ca proștii oameni mor ca lumea
știam dinainte să mă nasc de moș crăciun că e făcut pe calculator
are un sac cu pixeli dar se așteptau toți să-l descarce din sacul cu internet cu oameni cu saci de oameni ca niște saci goi
cam pe-aici îmi căutam ochii îmi căzuseră de pe meclă mi-era frică din aia cu tremurici mi-era că au să se golească ochii și omenirea are să îmi ridice statui oarbe că m-am masturbat prea mult
aici intervine o situație o persoană un simț o proiecție arhetipală perpendiculară pe planurile mele și e jumate e jumate
nu vrea nici s-o văd când trece cu autobuzul trenul avionul ozn-ul ei în care vroiam să locuiesc la parter la subsol la naiba nu mai vine odată să mă răpească să m-a răpit mi-a grăit cu graiul ei grăiesc cu greierii ei lipiți cu papucglue pe perete faci o crimă când faci o crimă
în restul capului bat covoare vânturile picioarele e gol
adică de fapt vreau să spun că sunt tânăr și nu știu nimic
și e cineva de care-mi place mult și aștept să se întoarcă și
023316
0
