Florin Branza

Arjuna va lua minciuna în dinți și va zbura cu ea în ceruri. Va ajunge în fața tatălui suprem, o va scuipa pe masă, se va scutura și va pleca. Tatăl suprem va lua minciuna în mână ca un cuvânt de

aud cum scârțâie scândurile din podeaua paradisului și presupunând că acesta se află geografic deasupra cineva o să ne aterizeze în cap ca un avion pe o pistă neiluminată

bring it down gli pagliacci avevano dreptate urlu 50% către sus 50% către jos cu o falcă în pământ și una la dentist fiindcă mâncasem pământ cu ea și zice bă dinții se strică și zice bă

fapt pentru care avem nevoie de genunchiere sentimentale sau alte porcării siropoase

era dumnezeu în grădină și vai după câteva secole lumea s-a prins și a rămas prinsă se privește clipește și dispare era dumnezeu cu pantalonii în vine și vai * după care își

sunt un măr stricat de-aia nu merit prieteni am să schimb asta

ea era pictoriță o cunoscusem la vernisajul unui prieten era foarte atrăgătoare și inteligentă apropo în textul ăsta am 25 de ani și sunt pictor fiindcă așa mi se pare mișto să scriu, ok? ne

tata bate din picioare copilul doarme nedumerit mama înghite o fructă cu totul și face alt copil tata se prăbușește cu trenul tata e un cal zgomotos mama e mama mamei ei copilul n-a ajuns la

folosește-mă ca să-ți dai drumul taie-mi gâtul violează-mă sper că te-a satisfăcut carnea mea

Pentru a ușura scrierea acestei poezii, am redus-o la o singură frază.

băiat mic și egoist răspunse gândacul credeai că poți face destulă umbră pământului cu programul tău electronic în curând are să-ți pice penisul și-ți va crește altul de fier ai grijă să nu

omul de fier caută explicații metalice omul de aur cu proporția sa ideală caută optimizări diamantine omul de diamant există mare și rar strălucește fierul și aurul cu soarele său

moș crăciun mă omoară de două ori ca să fie sigur lângă mine stă sfântul petru și ia notițe moș crăciun îmi măcelărește fundul și-l stochează în sacul său cu carne lângă mine stă sfântul

voievodul meu crește în catedrala sa de carne el se va trezi și ne va devora pe toți voievodul meu cunoaște farmecul fricii primordiale durerea unui atac gustul sângelui de fecioară vodă meu

calul meu a făcut pană pe dreapta a mai făcut o pană pe dreapta și tot așa până i-a crescut o aripă

grigore inginerul suprem cu sufletul său prefabricat copilul zbiară prin mațe grigore poligonal alfanumeric grigore cu trupul său de megapixeli titanul numără terra copilul numără zero

teoretic vorbind grigore se află în iar grigore se grigore copilul regenerează copii din burta universului

Era odată un om Și era din fier Și a ruginit Și a murit. Era odată un om Și era din piatră Și s-a fărâmat Și a murit. Era odată un om Și era din apă Și a

îmi doresc să am o dorință și la interiorul dorinței să găsesc o siluetă care să-mi spună mihai te iubesc îți cam miros picioarele mai spală-te mă împuțitule futu-ți dumnezeii mă-tii cu

iubi am visat că era ciumă eram mafiot de succes dar eram fericit, fiindcă aveam ochii din sticlă și erau sparți ca ai tăi iubi

a în din cu peste întru dintru care apoi coboară dumnezeu până în iad să-și încălzească picioarele

e timpul să cresc se miră el de-odată și sunt așa înalt în timp ce ploaia ploua pl..plan eva îi creștea cuminte din umeri în stil gotic cu aripi de liliac fecioară mamă și moarte

că cică prinți și prințese că cică gică prinsese cu penseta din larg un mare catarg și cum mergea el așa cu nasu-n sus cu nasu-n jos cu nasul mirosind ceva frumos și cum pescuia pe rând

Poetul Are mâna Ce clădește Propriul sfârșit Poetul Are ochiul Ce privește Totul greșit Poetul Are mintea Ce gândește Totu-nflorit Poetul Cu inima Trăiește Tot ce-i de murit.