balaurul verde și bun
o fu mai odată ca niciodată înghețată crăcănată un balaur verde prietenos, ce scotea aburi pe nări. Primăria îl angajase ca să încălzească locuințele sătenilor cu aburii săi calzi. Într-o zi, când
ânge
mâna mea este tăiată. din tăietură cade o picătură de sânge până la fundul lumii, unde devine sferică și așteaptă procesualitatea existenței. cred că oamenii ăștia petrec cu gândul mult sau puțin dar
text
copilul de fier amorțit sub copita copilului cal somn nesomn un personaj mitic și totuși atât de preocupat de soarta umanității copilului putem să recunoaștem nevoia de somn a sorții oamenilor sau
ea
ea era pictoriță o cunoscusem la vernisajul unui prieten era foarte atrăgătoare și inteligentă apropo în textul ăsta am 25 de ani și sunt pictor fiindcă așa mi se pare mișto să scriu, ok? ne
