ânge

mâna mea este tăiată. din tăietură cade o picătură de sânge până la fundul lumii, unde devine sferică și așteaptă procesualitatea existenței. cred că oamenii ăștia petrec cu gândul mult sau puțin dar pe lângă drum. drumul nu e prea concret. cuvintele se spală pe gură și spun că n-au vorbit. nu ele nu. noi voi eu păcătoșii. și le cred că n-au spus nimic vreodată. din gura lui Iisus iese un izvor. să scriem să scriem înainte voinicii lui Iisus să ne cățărăm peste pământuri peste catarge de plai cu gura închisă să ne dărâmăm. mă rostogolesc pe cioburi cântând... ă... ceva acolo și plouă cu muci în pula mea. în caz că nu știai e partea intimă a trupului bărbatului. sunt în fața unei case de turtă dulce cum pula mea stă în picioare. încerc să deschid ușa și se transformă într-o femeie. zice: în casa asta locuiesc morții. pentru a-i vedea îți trebuie lampadarul. lasă tehnologia la ușă. morții se sperie de altă moarte decât cea omenească. apoi morții m-au dezbrăcat și mi-au cerut să eman prin trup pământul ce mă ținea în pântecul de fier.