Poezie
simțultim
1 min lectură·
Mediu
pe spatele planetei cresc arbori de fier
și fiecare copil cerșește sandvișuri de la copilă
din vârful muntelui se aruncă hainele vechi în vale ofilește iarba furtunii
fiecare copilă închide ușa
din vârful planetei picură copii picur copii intru pe ușă nu era nicio copilă era ploaie erau uși
și am chei îmi cresc peste tot chei nu știu ce să fac cu ele lanț căsuțe bariere șine de tren șira spinării lumii temple
era începutul lumii mor câinii acuma e începutul lumii și are să fie
043.577
0
\"pe spatele planetei cresc arbori de fier\"- eu vad arborii ca pe niste suflete, care si-au pierdut verdele, acum se nasc sentimente metalice si fierul acolo e ales special, fiindca ruginim cu timpul, iar ele sunt in spatele planetei deoarece omul isi ascunde \"cariile\" si se imbraca in parfum chiar daca inauntru e cocina
\"și fiecare copil cerșește sandvișuri de la copilă\"-eu vad dependenta, sau poate inegalitate intre sexe??
\"din vârful planetei picură copii picur copii intru pe ușă nu era nicio copilă era ploaie erau uși\"-adica acei copii picurati reprezinta inceputurile care pe tine te ocolesc, fiindac fetita inchide usa, si deci e plans, e ploaie...
iti spun eu ce sa faci cu cheia, deschide-ti un suflet doar ptr tine
\"era începutul lumii mor câinii acuma e începutul lumii și are să fie\"- eu cred ca o sa mai latre muuulte si bine si in noua luna, bine nu neaparat cainii:)
poate am cazut in patetism (am promis ca o sa il pun la murat:)) sau am dat cu bata in bara, eh acum nu pot sa iti inteleg perfect abisul asa cum il desenezi tu in cuvinte..
prietenușces,
andru