Florentina-Loredana Dalian

Trecerea ta - prilej de adâncă bucurie pentru mine. Îți mulțumesc pentru rezonanță și cuvintele frumoase.

Absolut superbe aceste haiku-uri, felicitări tuturor. Felicitări și celor care au făcut selecția. Bravo agoniștilor - Djamal, Dan, Petru!

Luciu de cuțit

în privirea mielului

Iisus pe cruce

Acesta chiar mi s-a lipit de suflet.

Remarc - pentru a n-a oară - că mult mai bine sună toate haiku-urile în limba română decât în engleză.

„Loredana, tu ești cea mai chimistă din literatură. Dacă și în chimie ești la fel de poetă, atunci nu-mi fac griji.”

Eu totuși mi-aș face...

O doză mică de arsenic
Și una mare de mercur
Îi pun lui Florin în ceainic,
De-o să-l usture și-n...gât.

\"Și, sub aripa ei, aș duce-o ca în rai,
Mi-ar recita haiku-uri și m-ar servi cu ceai.
Nu trebuie să fie precum e Cosânzeana,
M-aș mulțumi, prieteni, să fie Loredana\"

Florine, în locul tău, n-aș bea ceai din mâna mea:)
Iată de ce:

Când îți vei atinge gura
Cu-al meu ceai fiert și răcit,
Să nu uiți c-am absolvit
Chimia, nu literatura.

Excelentă poezia sau cum s-o numi! Personal, te sfătuiesc să nu te lași de nimic, dar să te mai apuci și de altele (vorbeam de arta japoneză:)

Loredana-san

Dan, ai dreptate. Impresionanta poveste.
Ion Rășinaru, mulțumesc de trecere și de poem. Vrăbiuțele sunt mai rele, se duc la de-a gata în cuibul rândunicilor. Așa că, uneori, își merită soarta.

Norică, presupun că te referi la haiku-ul tău, când spui că e scris mai demult. Al meu e recent. Al tău îmi place, deși inițial mă gândisem că eu, la ultimul vers, aș fi scris „cuib în ruină”. Apoi, gândindu-mă mai mult, am înțeles că nu-i totuna. E mai adâncă tristețea rândunicii în cazul haiku-ului tău. Cuibul și l-ar fi putut reface, casa-n ruină (unde obișnuia să și-l construiască) - nu. Mulțumesc de vizită.

Mulțumesc pentru replici, mi-au plăcut ambele poeme - primul aducător de tristețe, cel de al doilea stârnind un zâmbet.
Vă mai aștept!
(Poate lămurim și problema pluralului - rândunici, rândunele. Constat că DEX-ul le acceptă pe amândouă. Eu am preferat \"rândunicile\", deoarece în \"rândunelele\" e prea multă leleială:)

Norică, ora târzie și moțăiala care-mi dă târcoale m-au împiedicat să-ți spun că, de fapt, am apreciat cum se cuvine acest senryu (căci asta este), smulgându-mi un zâmbet larg. Ai dreptate, el conține suprapunerea a două filosofii de viață, aflate la poli opuși. Cât despre concursul cu pricina, tare-mi e că juriul n-ar prea fi priceput cine-i Nică și ce vrea el:)) Dar cred că ar fi meritat să afle.
Bravo! Mi-a plăcut.

O gaură-n gard -
N(or)ică deja a compus
un haiku
:)

Felicitări pentru munca susținută, mai cu seamă pentru traduceri, ale tale mi-au placut f. mult. Dar, evident, nu numai traducerile, ci și poemele în română; îmi pare (atât cât mă pricep eu) că a fost o selecție riguroasă.
Să mai aflăm astfel de vești!
PS Vezi că ai de corectat un cuvânt la penultimul rând (Romîâia).

...și poetică totodată. Deși aș zice că femeia vers e, mai degrabă, însuși puzzle-ul acela complicat, decât o piesă din el. Mi-a plăcut poemul. Finalul, de asemenea, bine lucrat. Păcat că „deseori femeia-vers plânge”...

Ion, mulțumesc de semnul poetic.
Cristina, nu e întâmplător că și Ioana a scris un haiku având ca temă buburuza. Aceasta a fost tema concursului Romanian Kukai din aprilie. Îți mulțumesc pentru apreciere. Eu, totuși, n-am fost prea mulțumită de rezultat. Nu l-am scris dintr-un imbold poetic, ci pentru că aveam o temă de făcut:) Dar, dacă ție ți-a plăcut, atunci zic c-o fi de bine.
Petre, Petre! D-ăsta-mi ești? Dacă spui tu, te pomenești c-o fi spre fericirea mea:))
Flavia, furnica e și mai firească pe trunchiul/ în preajma salcâmului.
Vă mulțumesc tuturor de prezență!

În opinia mea, a scrie (bine) într-o altă limbă decât cea maternă reprezintă gradul maxim de măiestrie la care poate ajunge un autor. Iar pentru mine - un lucru imposibil de atins. Nu mă văd scriind în altă limbă decât cea română, oricât de bine aș putea stăpâni la un moment dat o limbă străină. De aceea, sunt profund impresionată de acest tip de performanță. Felicitări și mult succes pe mai departe. Cartea să-ți fie citită de cât mai mulți, de cât mai de soi!

Felicitări Dorin, Alexandru, Irina, Adelina! Frumoasă performanță.
Ca de fiecare dată, mă bucur să aflu despre succesele colegilor de site.
Felicitări și organizatorilor. Mulțumim, Ioan Jorz, pentru semnalare.

Dragoș, protagonistele acestei creații, Cristina, Magdalena și Loredana îți mulțumesc pentru popasul printre versuri, pentru sintetizarea fiecărui poem. Referitor la al meu, mi-a plăcut „întâlnirea” în viitor dintre departele cu acel cândva.

Și mie mi-a plăcut foarte mult. Nu mă pricep la parodii, însă, citind-o, am avut impresia că respectă exigențele genului. Nu știu dacă a fost premiată, dar te felicit că ai compus-o. Bravo!

Petruț, îmi place să las poemul deschis interpretărilor. Mă bucur că ai sesizat aceasta. Și încă ceva: citesc cu încântare „episoadele” din „Păcala Făgețelului”.
Flavia, numai cu inima mare putem scrie, fie proză, fie poeme, oricât de mici. O încântare este și lecturarea haiku-urilor tale și mă bucură întâlnirea și în spațiul virtual al Agoniei.
Vă mulțumesc de impresii, într-o primăvară cu magnolii înflorite.

Felicit toți epigramiștii Agoniei antologați, precum și pe cei care au făcut selecția, menținând un nivel calitativ ridicat. Felicitări, de asemenea, celor care au primit premii la concurs. Întotdeauna un premiu obligă. Succes pe mai departe, așadar!
Laurone, data viitoare când te mai văd, nu uita să te faci cu Zâmbetoniera spre mine! :) Că doar am avut-o sub nas, dar nu m-am priceput s-o sustrag la timp.

Teo, nu ești greșit înțeles, am priceput acum cum stau lucrurile și îți mulțumesc pentru lămuriri.
Nicolae, mulțumesc pentru opinia sinceră, nu are cum să mă deranjeze. Dimpotrivă, voi cugeta asupra celor ce mi le-ai semnalat. Am fost tentată să „justific” cererea profesoarei de bilologie, printr-un paragraf pus în paranteză, dar la verificarea finală a textului, am șters-o, tot în ideea că era de umplutură. Nu transmitea niciun mesaj. De fapt, acel pasaj l-am introdus pentru a mă putea lega de el, la explicația cu șerpii. Cât privește părerea că proesorul ar fi trebuit să fie mai degrabă iubit de o ea, nu sunt de acord (din punctul meu de vedere). Fiind o ea, ar fi părut o banală îndrăgosteală a unei moace de eleve de profesorul ei (așa cum se mai întâmplă, sau se întâmplă destul de des). Am vrut să transmit sentimentul iubirii nealterat de alte conotații (în iubirea unei fete/ femei și un bărbat poate apărea și latura firească a iubirii aceleia speciale dintre două persoane de sex opus). Nu știu dacă am fost prea clară, dar sunt convinsă că se înțșelege ce-am vrut să spun.
Mulțumesc pentru opinii!

N-am prea înțeles ce-i cu tratatele gen Creangă. Dar nu e absolut necesar să înțeleg.
Cat despre moartea Profesorului, cauza acesteia am considerat-o nesemnificativă în context. Oamenii pot muri din diverse motive. Dacă vrei neapărat o cauză (lucrezi la Poliție, cumva? :), să ne imaginăm că a făcut un stop cardio-respirator. Sau că a avut un accident de mașină. Viața omului se poate schimba într-o secundă. Să fi explicat „de ce” mi s-a părut o informație inutilă, un fel de balast pentru text.
Îți mulțumesc de semnul tău și sunt încântată că ți-a plăcut. Te mai aștept!