Florentina-Loredana Dalian

Focul viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care iese la suprafață prin fisurile scoarței terestre, formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către

Inspirată alegere (din Psalmul 120) a genericului sub care s-a desfășurat, în perioada 03-05 iulie 2015, la Mănăstriea Caraiman, colocviul de literatură creștină - repere ale liricii religioase

Umbra acestui bărbat îmi spune noapte bună el pare că nu mi-ar spune parcă ar mai prelungi tăcerea dintre noi dar umbra lui se depărtează lent cu pași nehotărâți; l-aș striga, l-aș întoarce,

Ce frumoasă erai vineri! îmi spune bărbatul acesta mai tânăr, bărbatul acesta care nu-i al meu Zâmbesc unei amintiri și las timpul să-și facă de cap mai departe A fost demult și nu mai știu

Între noi, mirările, întrebările, depărtările. cu ce-am greșit acestor dimineți, ce-am luat fără să dăm înapoi? Poate vreodată am uitat să ascultăm cântecul greierelui, alte dăți, prea în

Azi am vândut rochia de bal. Stătea de ani buni atârnând pe umeraș, mărturie a acelei seri care a pus o graniță. Nici rochia de mireasă n-o îmbrăcasem cu-atâta bucurie. Mi-ai aruncat peste umăr, în

Anonimul a venit în viață când i-a fost scris; a făcut și el ce-a putut: a sădit un pom, a zidit o casă, a crescut vreo câțiva copii, a iubit o femeie, poate mai multe, a purtat niscaiva

Mai întâi ți se atribuie rolul. n-ai niciun merit că te-ai născut pion sau rege, nicio vină că ești cal sau nebun. când nu stai cuminte în pătrățica ta, te agiți încolo și-ncoace în limita

Câteodată, liniștea are gust de fructe sălbatice dulci-amărui, acrișoare de-ți fac gura pungă. câteodată, doar câteodată ai vrea să vină cineva s-o tulbure, s-o spargă în cercuri

Atâtea, Doamne, ne rămân nefăcute în viața aceasta, trec clipe, ore pe care le umplem cu nimic; nicio floare de mirosit, niciun pom de sădit, atâția copii nenăscuți... Ce-am să răspund când mă

Trăim sub dictatura cifrelor și a cantității. Auzim des cuvinte ca: rating, target, volum de vânzări, cifră de afaceri și alte măscări asemenea. Între aceste cuvinte al căror unic înțeles este, până

Vom sta o vreme mână în mână cu gândurile simțurile împletite, chiar dacă înfocații maci îi vom privi pe rând. Sunt atât de fragili, în vaze mor, ei nu pot trăi decât pe spinarea

Mai știi? Seara-și făcea de cap prin oraș, noi - doi străini căutându-se prin cearșafuri. eram a ta, dar viața te chema prin fereastră spre alte poeme nescrise. ai luat câteva cadre, fotografii

Fiindcă tot a apărut la Editura Eikon, editură care promovează scriitori foarte buni mai puțin cunoscuți, citind proza Florentinei Loredana Dalian, mi-am amintit de proza scurtă a lui Eduard

Purtam costumul de pionier - cămașa albă și fusta plisată bleumarin - (fustele mele erau întotdeauna scurte) distanțele erau lungi. plecasem la Cântarea României în satul vecin care părea atât

Va trece și vara aceasta încă neivită, își va plimba zilele, nopțile fără zborul vreunui flutur, fără mireasma reginei-nopții; va trece și ea, nu-i nimic... la fel ca și-n alte veri îți vei

A fost demult ploaia aceea pe străzile mărginașe ale Parisului... la Sacre Coeur, îmi arătaseși dantelăria exterioară; eu întrebam și unde-i inima? în timp ce vântul dușmănos de octombrie îți

Atâtea lecții de învățat în viața aceasta dar nu știu cum se face când Dumnezeu ne scoate la tablă ne prinde mai mereu cu tema nefăcută cu lecția ne-nvățată El nu pune note nu nici corigenți

Priveam pe fereastra autocarului, umplându-mi sufletul de frumusețea acelei zile de vară pe sfârșite. Se duce vara. O să vină toamna peste noi, să ne potopească. Și-așa, de la o vreme, anotimpurile

Rezemat de-un copac, la adăpostul înserării, îți fumezi țigara de parcă ți-ai fuma regretele, transformându-le-n scrum. întotdeauna ceva e prea devreme, ceva - prea târziu... poveștile de

Când visul se stinge, inima-i ca o insulă scufundată acoperită de apele uitării, precum Ada Kaleh, pe care nu mai cresc trandafirii; când visul se năruie, călătorii stingheri pe aleile

Să nu stai sub copaci când plouă, Joretta! lasă apa să-ți mângâie pletele! să nu iubești până la anularea de sine! (dar cum mama zmeilor să iubești altfel?) mă rog, mă rog, domnilor... se poate

Pe valurile Dunării am fost... nu, nu cu barca, ci cu cartea... "A unsprezecea poruncă", ediția a II-a adăugită, editată la Eikon, super-editura de care m-am lipit ca marca de scrisoare și de care nu