Floarea Cărbune

Mă plec, Înconvoiată, De povara dorului. Mamă Câmpie, Cămpie din Purani Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii, Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care

te-am zăvorât în inima mea ca pe o candelă într-un sanctuar. icoană îmi ești, icoană primită în dar (la care îndelung mă rog căci prin magie și parfum în inima mea te-am ademenit). ai fost

În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis; E fereastra prin care privesc Oceanul vieții - Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Sufletul meu, Neobosit albatros, își

Trece alene pe câmpie Vântul, Zarea sună și răsună, În lumina dulce, Sublime fecioare depun pe altare Jertfa zeului Soare. Trece alene pe câmpie Vântul Și înfioară covorul purpuriu de

În livada cu migdali înfloriți, Pulberea aurie a polenului Pe aripa vântului plutea, Peste coline și câmpii, Pe sub poale de argintie salcie, Patul nupțial ni-l așternea. Parfumul fin și

Ațipisem, Sufletu-mi rătăcea Pe cărări umbroase, Trist în călătoria-i solitară, Întunericul mă-nspăimânta. Era noapte și era moarte... Dar m-am trezit Și ciudatele tenebre Au

Genele tale dese și negre Ascund două smaralde, Stele vii, strălucitoare. Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă a trupului tău, Dornic de

Dragostea este un sentiment pur, Nu este un joc, Dragostea este delicată, Ca roua de pe crini. Dragostea este o melodie Ce seamănă cu trilul ciocârliei Când se înalță până la nori. Dragostea

Copile, Ești cea mai frumoasă făptură Pe care am văzut-o vreodată! Ochii tăi- stele strălucitoare, Zâmbetul tău-Lumina Lumii. Tu ești îsăși viața Ce a rodit din Sămânța celestă, Ești Îngerul

Când mă gândesc la tine, ceva mă doare dincolo de fire, un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit, ca lama subțire de cuțit… Se-apropie toamna sau umbra, poate, a unui vis frumos ce trece, sau din

Este un privilegiu, Un har de Domnul dăruit, S-atingi Infinitul Cu-aripa sufletului Și- apoi, culoarea s-o așezi Pe pânză, într-o pictură. Profilul tău frumos, aristocratic, sculptat

Om drag, pereche cu-a mea stea, doar tu-mi cunoști secretul ce-mi alină inima. Cerul cu stele se vede la fel, și la tine,în zori prin ferestrele sufletului, albit de ninsori. Eu nu te pot

Doamne, Am fost fiecare dintre ucenicii Tăi, Căci fost-am lângă Tine Pe drumul vieții, Lumea cutreierând Vorbind despre alte tale minuni, Și, despre Slava celui ce Suveranul lumii este! Am

În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis, E fereastra prin care privesc Oceanul vieții, Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul

Copile, Ești cea mai frumoasă făptură Pe care am văzut-o vreodată! Ochii tăi- stele strălucitoare, Zâmbetul tău-Lumina Lumii. Tu ești însăși viața Ce a rodit din Sămânța celestă, Ești Îngerul

Venea o femeie... Pășind ușor în lumină, Dar norii pe cerul lăsat se-adună Și liniștea macilor fură. Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting

Te-am zăvorât în inima mea, Ca pe-o candelă într-un sanctuar. Icoană îmi ești, icoană primită în dar, La care-ndelung mă rog, Cerând îndurare, Căci prin magie, În inima mea te-am

Mamă, M-ai legănat în brațele tale, Și m-ai hrănit să prind puteri, Să cresc și să fiu blând, Să prețuiesc viața și să iubesc. Un înger trimis din Cer, Lângă inima ta să fiu. Deși m-ai

Tu ești întreaga mea viață Și, fericiți mi-s ochii când te pot privi, Inima, de iubire cotropită, În sufletele noastre-ngemănate, Extaziată zboară spre tării. În extazul iubirii, Cu drag eu

Iubite, Eu știu că tu m-aștepți Și numeri pașii Ce mă aduc la tine. Iubirea Îmbobocește în inima ta Precum floarea de lotus. Bucuria revederii Înflorește Într-un năvalnic extaz, O dulce

Cioplește Pygmalion cu patimă, În marmura albă, Scânteia Din inima colosului de piatră Îl fascinează, îl îndeamnă, La neodihnă, dăruire și iubire. Cu ochii minții, O vede pe Galateea,

Apune soarele și, ca și altădat` În jurnalul propriu îmi notez: Vremea frumoasă s-a dus, Bucuriile vieții s-au scurs, În copaci, frunze ruginii, Pe cărare, covor sunător Izvor de cântec

Prințesa mării, O frumoasă sirenă Cu ochi albaștri Și cânt melodios, S-a-ndrăgostit de-un muritor, Un marinar, Căpitan de vas, Pe multe mări umblat. În noaptea de satin Când Farul