farcas george stefan

De zile-ntregi stau lumânare-n iarbă, gâtul uscat, o pleoapă-mi bate sec. Când îmi mai scarpin barba să mai plec, nisipul ars se-nchină lung sub soare. Scrâșnește glasul drumului în

Am pus clopotul să bată dintr-un câine. Cuvintele au transpirat toate de-a valma, botez de unu, cât deschiderea unui singur ochi. Pulsează încet răgazul dintre două frunze. În flori

Din două mâini strânse falnic a speranță a purces un catarg răsturnat pe burtă. Și oricât călătorea în jurul vostru nu însumați mai mult decât jumătatea unui cerc. Te privea drept în

1. Sufletul meu s-a născut într-un punct exonerat de toate greutățile. Am desenat cu mâna ta o primă linie, cât un drum. 2. O dată privirea într-o parte, hoinăream ca pe o foaie de

Suspendat pe o ramură crudă, privirile strânse pe rând, gândul aplecat peste piept cum ai piti căldura zilelor într-o pernă adâncă. Și nici un albastru mai sfânt nu mai poate să plouă peste

Astăzi am prins în plasa pentru fluturi o pasăre vișinie. Îi plămădisem un orizont sferic cu raza cât o frânghie tăioasă. Îi ardeam bice pe spinare: “cântă-mi, deschide-ți aripile măcar o

Ca să mă porți îmi zămislisei un sălaș de flori tinere sub sânul tău, nu mai ieșeam nici ziua să iau aer, îți respiram numai buzele. Traversam jungla cu coapsele tale sălbatice, săreai peste

Þi-am prins în palmă sânul cu toată vlaga amintirilor noastre, până s-a făcut mic, neîncăpător, l-am spulberat ca pe o magie a nopții. Apoi ne-am desenat câte o pernă întinși pe patul

“...și te topești și curgi fără pricină, felină ceară, dragoste-n amurg” (Ceară – N. Labiș) I. Multe ceruri, fiecare cu o altă cruce în

Prima dată ai pătruns pe fereastră in casa mea. Þi-ai deschis aripile, m-ai învins, o joacă de copii desenam zămbete în labirintul cearceafului. Erau niște lacrimi din cer, pleoapa ta le

Hârca vine întotdeauna singură. Oricâte cuie-ți bați în cap. Nu-ți lasă numeni o floare când te joci cu ea. Ești condamnat să călătorești un fluviu curgând privirile tale cele mai

Ai măsurat odată albastrul dintr-un deltaplan, numai vântul între urechi, o dimineață a gândurilor nestăvilite. Deodată s-au prăbușit toți pereții, lumea este un sâmbure la picioarele

O să găsești crin lângă înger. Florile se vor desena cu obrazul bunicii. Vei număra viața ta cu mai multe degete. Primul fulg ți se va așeza pe umărul stâng în plus la orice povară. Și

Aveam bărbia mai aproape de pământ când am găsit omida. Sora mea zicea că o să prindă culori nebănuite. Am pus-o într-un borcan cu capacul găurit atât cât să poată lua puțin aer de

Stă de zare primăvara, fluturi albi bătut-au țara, tâmplei reci i se năzare câte un uscat de floare, câte-un clovn pierdut prin rochii, basmul vechi al zânei Dochii. Stau pipițele pe

Acest album vechi mă aduce la niște vremuri, miroase ca acasă. Regăsesc privirea lui Ovidiu către mare, ce ochi adânci mi-ai lăsat, spre ce țărmuri m-am avântat, ce vultur! Unde am scăpat

Să-mi iei, te rog, oglinda de pe cap. Obrazul îngroșat să nu-l mai văd. Mi-a reflectat un nod în care nu încap. Nelămurit de munții de cazmale am căutat în univers o cale să pun lumină

Ziua în care mi-ai spus cum ți-au murit îngerii secătuiți vulturi s-au adunat în fața casei tale flămânzi și atenți. Unul a săpat o groapă în curte, priveai din spatele ferestrei cu

Alături de o umbră voi păși mereu, îmi cade pasul greu în labirintul firii, sunt mie însumi gâde, strivindu-mi trandafirii, sunt umbra care râde când nu mă mai căiesc. … și râd și vă