farcas george stefan

Prima dată ai pătruns pe fereastră in casa mea. Þi-ai deschis aripile, m-ai învins, o joacă de copii desenam zămbete în labirintul cearceafului. Erau niște lacrimi din cer, pleoapa ta le

De parcă nu este loc pentru lemne, tâmpla o pitesc în palma vântului. Fug din pătrat, am furat urechile vulpii. Deschid un vernisaj florilor care mă latră, muntele din care îmi iscă pomul

Stă de zare primăvara, fluturi albi bătut-au țara, tâmplei reci i se năzare câte un uscat de floare, câte-un clovn pierdut prin rochii, basmul vechi al zânei Dochii. Stau pipițele pe

Suspendat pe o ramură crudă, privirile strânse pe rând, gândul aplecat peste piept cum ai piti căldura zilelor într-o pernă adâncă. Și nici un albastru mai sfânt nu mai poate să plouă peste

stam drepți în noaptea mărturisirilor, tremurul ielelor mașteră sfântă. sunt alaiuri de nopți adunate la coadă precum câlți la stindarde vrând să sară din fum. trecut-am prin sate care nu se

Dar pe alocuri erau crude flori de cretă – albe povești pe zidul amorțit – trăiau în var în lumea lor perfectă, în flăcări albe fără asfințit. Îmi desenam icoana ta concretă când linia s-a

O umbră legâna un schit și chipul meu abia născut din undă, jucând lumini pe marginea rotundă într-o atingere ce s-a sfârșit. Îmi conturau răspunsuri minerale copacului cu pliscul în

Din două mâini strânse falnic a speranță a purces un catarg răsturnat pe burtă. Și oricât călătorea în jurul vostru nu însumați mai mult decât jumătatea unui cerc. Te privea drept în

Vibrând într-un colț vioara cedată, nisip în clepsidră trântit tot mai greu; zâmbetul meu e o gură tăiată. Fluturii morți luminați de oglindă, floarea din ușă cu capu-n pământ; fluier și

Am făurit un amurg stelelor, căsuța mântuită sub cărămizi cu piciorul stâng înainte, mormânt pe care cresc florile, să se lase pleoapele îngerilor peste ele, să deschidă pâlniile curcubeului pe

Studenții dorm cu cruci la geamuri, cum în lumina unor pași răsar în urma lor pe stradă cadavre de mătuși sau nași. Ei dorm râzând pe oseminte, ofrandă locului de joacă cum sapă tații lor

Astăzi am prins în plasa pentru fluturi o pasăre vișinie. Îi plămădisem un orizont sferic cu raza cât o frânghie tăioasă. Îi ardeam bice pe spinare: “cântă-mi, deschide-ți aripile măcar o

Am pus clopotul să bată dintr-un câine. Cuvintele au transpirat toate de-a valma, botez de unu, cât deschiderea unui singur ochi. Pulsează încet răgazul dintre două frunze. În flori

Aveam bărbia mai aproape de pământ când am găsit omida. Sora mea zicea că o să prindă culori nebănuite. Am pus-o într-un borcan cu capacul găurit atât cât să poată lua puțin aer de