Unghi întins
Sunt mic. Am însă două brațe cât să prind în unghi întins pământul între ele. Nu știu demult de ce-aș privi în stele când pot să fiu pământ, să mă întind. Pot prinde ploi, pot dor de
FSfarcas george stefanLiniște
Toate lucrurile sunt acum egale și rotunde. Ca liniștea sânilor rotundă. Îngerii urcă o sevă de lapte, capetele lumii rotunde se torc egale cu un cântec de dor. Obraz rotund, păsări
FSfarcas george stefanSalt
Vedeam câinele un salt de-al meu, un braț întins cu oboseală părea să cadă, privirea cu foame ca un „te rog frumos”. Aș fi voit o blană mai groasă și-o cușcă a mea, un blid cu apă rece de
FSfarcas george stefanTranșare
Primii erau toți pătrați pe un cub. Erau toate lucrurile tăiate drept ca zâmbetele omului pătrate. Toți ceilalți erau rotunzi pe o sferă. Se îndoiau toate lucrurile ca zâmbetele omului
FSfarcas george stefanAltar
Păream să zbor, ca acasă. Piatră am pus de sărut și bujor. Ca să crească mereu am pus lacrimi sub nor, să mă-ntorc tot la mine la masă. Să mă-nchin mi s-a spus, lângă piatră, cu dor, și-i ca
FSfarcas george stefanSoldat spart
Să nu lași să-mi cadă pumnul de pe masă. Pune acolo o ceașcă de spart și cu ochi drepți să mă cauți în fierbere. Și lasă-mi palma pe umăr și liniștea în care mă arunc mereu ca un soldat
FSfarcas george stefanReverență
Sunt încă mâini de rod și multă jucărie în lume. Omul își taie însă reverența până la cele mai târzii dintre zâmbete, până când înălțimea omului se măsoară cu talpa. Și dragostea rămâne o
FSfarcas george stefanColoană
Lume este ceea ce porți între brațe. E puțin cât poți duce, oamenii se păstrează cu palme și cu degete care numără. Poate mai bine să fii ușor, purtat să porți în brațe oameni care
FSfarcas george stefanIzvor
Izvor de un somn am rămas, suflet păream în leagăn, cristal fraged tăiam obrazul pământului. Sânge înghețam prismă, aripi încleștam curcubee mari, roșii. Și nu mai știam ploaia să fi
FSfarcas george stefanFier
M-am opintit cu fierul în dreapta, ziua se prosterna ucisă în prag, îmi aminteam ibricul întors cu coada în jos. Îmi pătrundea în os fierul, cămașa, iubito, îți spuneam, e dintr-o altă
FSfarcas george stefanSublimare
Ai pășit în eter ușor ca viața ta legănată în palme de fluturi și scurt precum zvâcnirea somnului de la o aripă la cealaltă. Vei fi văzduh, să stau pretutindeni sub ochi ai tăi, acum
FSfarcas george stefanOameni de-o clipă
Azi am schimbat vechea cămașă. Acordul ridica pe altă scară Totemul labirint; ca prima oară, Un univers încă în fașă. În palmă dunga vieții răsturnată. Oameni de-o clipă, oameni buni Tăiau în
FSfarcas george stefanSatelit
Vezi, satelit!? Căderea noastră prin univers avea un nume! Și îl purtam cu tot cu hume, zâmbind spirala ta albastră. În spațiu coruri perindate, vuiam coloană aruncată din universul de
FSfarcas george stefanClauză omului
Când am pândit obârșia divină, tot omul radical din asfintit, cum întrebarea poartă-n sânu-i mit cu testament la clauza vecină. Și deslușirile mirau un schit urlat în tundră cu obidă spre
FSfarcas george stefanEchilibru
Plimb noptile pe sârmă, nu pot privi în jos ca un adânc ochii tăi. Am întins brațele din tine crescute aripi cum aș păstra zeul în balanță, iubito. Îmi pare un cer mai înalt decât sărutul
FSfarcas george stefanLichid
Albastru dizolvat în cană, ferestrele spre care mă arunc abia amintit. Păscutul arborilor de ceară, peregrinez timpanele munților abisal. Cu degetul apăsat lume și privire lichid. Și
FSfarcas george stefanLăsarea cizmelor
Spuneam albastru când urcam pe munte, că o să curgă sânge și petale, hrănit din pâinile încărunțirii tale sculptam perene mănăstiri în stâncă. Tu îmi pliveai răgazul prins în trepte când am
FSfarcas george stefanFuga din pătrat
De parcă nu este loc pentru lemne, tâmpla o pitesc în palma vântului. Fug din pătrat, am furat urechile vulpii. Deschid un vernisaj florilor care mă latră, muntele din care îmi iscă pomul
FSfarcas george stefanMigrare
Tarele acestor căderi, piscurile unde ajungeam numai cu al treilea ochi, scurmam piatra goală până rămânea chipul tău și mă scutura muntele. Și tot albastru voiam să mă fac, lăsam cerul să
FSfarcas george stefanTărâmul verzilor
Dintre toate vietățile numai verdele ne scutea sâmbetele. Ne susurau urechile lor, umbrele frunzelor. Săltam lejer pleoape în aer, se dizolvau ca fluturii în eter, apoi artificii din
FSfarcas george stefanAlpinism
Chiar dacă pe muntele meu arde o capră, mă agăț de fiecare stâncă în liniște, ies la suprafața cerului, scot capul din fum. Descărcat de celelalte lupte, înălțimea este unicul preaviz al
FSfarcas george stefanAnticar
Submersibil în ochii tăi păstrați pentru mătănii, am un colț cu mânecile suflecate în fața vârstelor, totem colorat în camelii și pașii mei nuli în legendă. Aici îmi stau foile
FSfarcas george stefanPreludiu la ceai
Am făurit un amurg stelelor, căsuța mântuită sub cărămizi cu piciorul stâng înainte, mormânt pe care cresc florile, să se lase pleoapele îngerilor peste ele, să deschidă pâlniile curcubeului pe
FSfarcas george stefanAtingerea apei
O umbră legâna un schit și chipul meu abia născut din undă, jucând lumini pe marginea rotundă într-o atingere ce s-a sfârșit. Îmi conturau răspunsuri minerale copacului cu pliscul în
FSfarcas george stefan