Poezie

Epilog

1 min lectură·21 ianuarie 2010

Mediu

Þi-am prins în palmă sânul

cu toată vlaga amintirilor noastre,

până s-a făcut mic,

neîncăpător,

l-am spulberat ca pe o magie a nopții.

Apoi ne-am desenat câte o pernă

întinși pe patul nostru,

vedeam oamenii cum se întorc acasă tăcuți,

așezându-se la un piept,

digerând oasele culese pe drum,

ridicând fruntea absenți la fiecare facere.

Pletele tale împrăștiau

vinișoarele Styxului în jurul meu,

acopereau fereastra,

îmi închideau amândoi ochii.

Cum au crescut gigantice umbrele noastre pe cearceaf

când ne-am ridicat,

ți-am sfârtecat mânuțele la piept,

și într-o ultimă privire

ne-am spus tot sufletul.

001.182

farcas george stefan. “Epilog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/farcas-george-stefan/poezie/13924910/epilog

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.