Tăceam în bloc
pândind banalități –
se întâmpla nimic,
se întâmpla deloc.
Toceam secundele
trântindu-le la loc,
adulmecând pe tâmplă
și pe drum
un foc
din care să mai iasă fum.
Goneam pe
Ușor să fii matur:
o raniță-n spate,
o pușcă la brâu
și vii de la război.
Mimezi o cicatrice
Și parcă te înfoi
să ai mereu dreptate.
…și iată-te copil mare,
dosind pușca,
dosind
Eram înscris în cercul lor de piatră,
Tot desenându-mi haina după el,
Pe cai mereu să mă întorc la vatră,
În colivia stâmtului pastel.
Reconturând pe drum aceleași case
Sudam cântare oarbe la
Sunt om al ploii
stins pe trotuar,
cad sec,
cad fără-ndemnuri,
cad lacrimă-n pahar.
Am umbra agățată de o zare
Și când m-avânt
Scurt cad de pe picioare.
Mi-e sete…
ochiul cade orb de pe
Suntem făcuți din cuvinte.
Îmi arunci două vorbe
și eu le fac ochi și te citesc
privire.
Îți înalț o frază
și tu mi-o întorci
să o văd
cuvinte.
Până îmi văd și sufletul
cuvinte
și
Cădea același asfințit
În locuri fără porți ori fără noapte.
Coceam în vise date la o parte
Amurgul nostru lung, fără sfârșit.
Suiam pe sfere când te-ai pârguit,
Dar legănat pe frânghii, la o
FS