farcas george stefan

Ne priveam în ochi cu privirile pretutindeni paralele, ca două oglinzi una într-alta. Aveam privirea o mână strângându-se pumn, încercând să prindă punctul care erai, dar mă micșoram odată

Ploua tăcut. Își căuta martirii născând umbréle albe pe pământ iar pașii des i se uscau în vânt când îi pliveam de muguri trandafirii. Privirea ei avea un gust marin când poposea în cercul meu

Nu m-am simțit niciodată mai aruncat la o parte ca atunci când am îmbrășișat vântul… Mi-am aplecat spasmodic fruntea: “Tu ești vânt, nu ai inimă, tu numai te scurgi printre degetele

Adu-ți aminte cum iernile pe drum ne desenau și roți și iepuri la căruță, cum aduceam aproape toamna de pe gard ...sălbatic mai zvâcneam din freză. Atunci am adunat un os de pus în

Mi-ar face bine să te văd după atâta timp de când te-ai aruncat în mare. Rămân doar nopți ca urme lapidare ale unui nesfârșit de anotimp, când se adună crinii unui vis prin librării, pe

L-am surprins odată absent, lângă ziarul de dimineață, cu privirea roșie de veghe. Era galben la față de parcă nu mai văzuse nici oameni, nici dobitoace de la marea privatizare. Aproape de

Fiecare cuvânt are o erată la ultima filă: Răsfoiește-nțelesuri cu teamă, cu milă și cade mut la capătul rostirii. Așa se iartă-n rânduri trandafirii Aliterând pe buze care

Hai, pune-ți inima pe tas, iubito! A mea atârnă greu suindu-te pe tine; te-am pus atât de sus încât nu-mi mai convine că numai eu sunt fluture pe-aici. Nu, nu, nu-ți cer să mă ridici! Nu

În toamna unei priviri mi-ai așternut tăcerea pe asfalt. Cădeam mereu din ochiul tău înalt, și ca și când ne-am fi iubit demult fugeai de-mbrățișare. Dar n-ai avut răbdare și te-ai deschis

În toamna unei priviri mi-ai așternut tăcerea pe asfalt. Cădeam mereu din ochiul tău înalt, și ca și când ne-am fi iubit demult fugeai de-mbrățișare. Dar n-ai avut răbdare și te-ai deschis

Te-am adunat de pe obrazul greu c-un deget răstignit a Dumnezeu. Dar mă ardea și-am retezat și inima la loc. … și ce tăcere-n urmă, să nu mai fiu deloc !!!

Mai mult decât tine, prietene, m-am strâns la pieptul tău și-am desenat o coadă de cometă pe obraz. Acum un ceas erai străin de pietre, priveai fără nerv răsăritul de noapte. O floare-n