Poezie
Iubire în zece dimensiuni
sau înălțarea omului până la un punct
2 min lectură·
Mediu
1.
Sufletul meu s-a născut într-un punct
exonerat de toate greutățile.
Am desenat cu mâna ta
o primă linie, cât un drum.
2.
O dată privirea într-o parte,
hoinăream ca pe o foaie de hârtie,
te făceai tot mai mică,
nu mai știam cum să ajung la tine,
vedeam numai orizont pretutindeni.
3.
Am sărit peste conturul unei pietre
și te-am găsit.
4.
Moment în care universul parcurs de o paradigmă criogenică
de la un capăt la altul
s-a strâns sub vârful creionului.
Și am început să respirăm din nou,
să ne mișcăm.
5.
Puteam deodată să ne întoarcem,
să ștergem cu buretele,
ni s-a dat să alegem.
6.
Nu eram mereu împreună,
aveam multe alte chipuri și haine,
pășeam vârstele simultan,
eram ceea ce voiam să fim
în visele tuturor ființelor noastre.
7.
Am ridicat încă odată frunțile.
Puterea de a trăi conștienți
de celelalte nașteri.
8.
Cerul începuse să se schimbe,
lumina căpăta o velocitate străină,
uneori nu aveam planete să ne plimbăm.
9.
Apoi am dat mâna cu Dumnezeu.
Negociam masele,
inventam culori și numere noi,
am găsit infinitului un sentiment mai mic.
Am decis să existe în fiecare lume
păsări și câini.
10.
Și am iubit pretutindeni sufletele tale,
te-am strâns în mine
și atât de tare,
încât am făurit eternității
un punct.
001.888
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- farcas george stefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
farcas george stefan. “Iubire în zece dimensiuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/farcas-george-stefan/poezie/13925796/iubire-in-zece-dimensiuniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.