Poezii

Plutește parcă nemișcată, tăcerea aspră-n jurul meu, Lovește, apasă, curmă, râde... respir... respir cu greu. N-aud nimic ce tot vorbesc, ce râd și ce discută, Dar tot ce spun: lovește dur,

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Cu mii și mii de ani în urmă, a fost nevoie ca să plec. Dușmanii, adunați în turmă S-au bucurat de-al tău eșec. Am încercat să te aduc acasă, Mereu, Dușmanul, te-a furat. Durerea despărțirii,

ESEugeniu Sevcenco

0

0

În viitorul din trecut, captiv rămas, Mai simt durerea șanselor pierdute Și timpul e trecut, fără răgaz Dar inima nu vrea ca să te uite. Rămâi pe veci cu mine, durere dulce, Cu chip frumos și

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Și iarăși mi-ai zâmbit crăiasă, Și iarăși ți-am simțit privirea, Și te-am văzut stea luminoasă, Și-mi dăruia-i a ta sclipirea. Nimic mai gingaș, mai frumos În viața mea eu nu văzusem, Iar

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Deschide ochii, lume, și privește-n jur, Atâta frică, atâta frică se ascunde-n tine. În gândul meu eu te urăsc, te-njur… Cum poți trăi, urmând idei meschine? Toți se gândesc cum traiul să și-l

ESEugeniu Sevcenco

0

3

Zeci de milenii persistă, dorința de putere, Dorința de-a supune omul, dorința de avere, Și peste tot și-ntotdeauna oameni s-au găsit, Să asuprească și să exploateze oameni, Pentru că avere și

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Se pierde seara în îmbrățișarea nopții Și soarele, ușor s-a dus în asfințit Iar pomul cel bătrân din fața porții, În liniștea profundă, pare adormit. O feerie tainică în jur plutește, Un aer

ESEugeniu Sevcenco

0

0

E întuneric și vântul rece pielea parcă taie, În suflet frica arde, puternica văpaie, E liniște tremurătoare, e peste tot în jur Și viața din aceasta pace, eu vreau ca să o fur O simt cum trece

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Cum poți să crezi? În jur e doar minciună, Și proștii tot mai mulți, în lume se adună. Cum poți să crezi mereu, pe cel de la tribună? Ce veșnic ne promite: iertare, viață bună. Cum poți să-l

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Privesc prin geam văd numai umbre, Unele vesele, altele sumbre, Nimic precis, fără contur, fără esență, O vagă-mprăștiată existență. Ecouri surde-a șanselor pierdute, Minți, cu iluzii grijuliu

ESEugeniu Sevcenco

0

2

Adorm, însă tristețea nu mă lasă, Mă frige dorul și viața îmi e arsă, Adorm și visul iar spre ea mă duce Și cu iluzii iar, sunt răstignit pe cruce. O văd în depărtare, tainică figură, Eu fug

ESEugeniu Sevcenco

0

0

A fost frumos, sincer și plăcut, Acum eu înțeleg prin ce-am trecut, Câte pozne, priviri și scrisorele, Ce amintiri, mi-e dor de ele. Încă mai simt cosița ei, În mână strâns o țin Ea

ESEugeniu Sevcenco

0

0

”Slăvit să fie domnu și să ne aibă-n pază, În veci slăvit să fie, de rele ne veghează.” Aud aceste vorbe la orice colț de stradă Observ că adevărul, lumea nu vrea să vadă. Duminica în zori

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Ca roua dimineții, ce se lasă peste flori, Ca vântul rece vara, plăcut ce-ți dă fiori, Ca universul ce ne ține, în veșnică neștire Îmi place să aud, să spun, cuvinte de iubire. Și sufletu-mi

ESEugeniu Sevcenco

0

0

De la-nceput era-ntuneric, Nici lună și nici soare nu era, Doar universul cel himeric… Dar ne-a salvat privirea ta. Și din abis cu raze de lumină, Ai apărut, plăcut, frumos Și toți acum ți

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Lumea ce mă-nconjoară, Frica ce mă doboară, Toate-s chinuri rele, rele, Ajută-mă să scap de ele… Închin spre tine chipul meu, Făcându-mă să uit de greu. M-aduci la viață mă renaști, Precum

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Afară este trist, dar soarele străluce, Se lasă în apus și viața mea se duce, E ultimul apus, eu îl petrec cu jale, Petrec pe toți și toate ce-mi ies acum în cale. Cu suflet trist, dar simt o

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Departe sunt de tine, mi-e dor, mi-e greu, Mi-e dor s-aud răsuflul tău, Mi-e greu să mă gândesc mereu la tine, Să știu că nu ești lângă mine. De tine mi-este dor și iar mi-e dor de tine, Doar

ESEugeniu Sevcenco

0

0

În drum spre tine sunt, grăbit... Sa mă iubești în veci, cum mai iubit... Umil, iertare eu iți cer acum Ca timpul drag, l-am prefăcut in scrum... Eu recunosc păcate ce-am făcut, Dar tu să știi

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Mică Domniță cu ochii ca roua, Mă faci să mă simt în lumea a noua, O floare-n câmpie, o stea de pe cer, Să fim împreună, eu vreau și eu sper. Luna pe cer în noapte-ți zâmbește, Iar tu

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Gândurile lovesc în stele și ele răsună, Iar pe pământ se face furtuna De ce ai plecat? De ce ești departe? Răsună un gând pe căile toate. Și soarele tremură, iar luna suspină, Iar vântul și

ESEugeniu Sevcenco

0

0

E dulce, frumoasă, cu chipul senin, Icoană la care eu vreau sa mă-nchin, În ochii ei clari eu vreau să privesc, Și liniștea-n suflet vreau s-o găsesc. Cu părul în vânt, zâmbind mă privește Și

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Dezamăgiri, trăiri periculoase, Morminte, suferințe, dulciuri păcătoase. În lumea asta doar de vise pline, Aud mereu, mereu suspine. Suspine grele, lângă mine, În întuneric stau mereu, Respir

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Sunt domn al nopții, la tine am venit, Iubirii naștere să dăm, De veșnicie-ți sunt ursit, În pasiune, noi să ne scăldăm. Un univers am străbătut spre tine, Și lună și soare am întrebat: Cum

ESEugeniu Sevcenco

0

2

Singur a rămas printre străini, Străini urâți, distruși, păgâni. Evadarea, tot ce a rămas să facă, Departe de aici durerea să treacă. Plecat. Și drumul lung și greu i-a fost, Spera, dar totul

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Toți spun cum trebuie să fii Și îndrumări și sfaturi mii. Viața iți pune grele încercări, Îți dă în cale multe cărări, Corecte și greșite, amestecate toate Nu fiecare să le treacă poate. A

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Vântul rece din nou cu ură-mi arde fața, Iar gerul aspru, iarăși sufletu-mi îngheață. Sunt un străin însingurat la mine-n suflet, Cu gânduri tulburi, tulburat e al meu cuget. Mă poartă visele

ESEugeniu Sevcenco

0

0

De mii de ani, ce om cu om se luptă Imperii cu imperii se înfruntă, Toți ei strigă tare : ”Ridică arma frate!!! Ori vom muri, ori vom trăi în libertate!!!”. Libertatea, e sentimentul plin de

ESEugeniu Sevcenco

0

0

E soare-afară, cântece de bucurie. Nimic nu va distruge-această feerie. A fost frumos dar nouri se adună Și vântu-ncepe-a bate, a furtună. Nu! Nu poate fi adevărat ce văd, Probabil dorm,

ESEugeniu Sevcenco

0

0

O floare gingașă în roua dimineții, De parcă este floarea vieții Petalele fierbinți și roșii ca de foc, Atrag și farmecă, cu sentimentele se joc Totul în jur dispare, când numai o privesc, În

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Soarele a dispărut demult Nici luna nu vrea să mai răsară. Lumina lor încep s-o uit, Am înghețat, e frig în suflet, frig afară. Nimic nu simt înmărmuri de tot, Nici să mă mișc, nici să respir

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Pe geam luminile orașului se văd, Dar nu-i nimic, orașu-i treaz și eu îl cred. În casă-i aer plin de feerie Cu lumânări, petale roșii și tu, Bijuterie. Ochii senini, fermecător îți

ESEugeniu Sevcenco

0

0

În căutarea adevărului, mereu, E foarte dureros și greu Și nu contează ce e-n jur, Când ai la mină adevărul pur. Privesc la lume cum mă minte, Greu prefăcându-se cuminte, Privesc la ea, văd

ESEugeniu Sevcenco

0

0

E-ntuneric afară, și vântul e rece Luna pe cer singură trece, Sunt singur și eu, așa am să fiu, Am nevoie de pradă, doar asta eu știu. Umblu pe străzi, o caut pe ea, Să o iau cu mine, să-i

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Încă mai lupt, cu cine lupt eu oare? Cu tot ce e în jur, cu mine și mă doare. Totu-i pustiu, lipsit de sens e tot, Cum pot acestea toate să suport? Privesc, nu vad de cât doar praf în jur.

ESEugeniu Sevcenco

0

0

Văd Fiara stând pe malul unui râu Cu ochi plini de durere și furie, Și nu mai poate să se țină-n frâu, Respiră greu de parcă e în agonie. Pământul moale trece printre gheare Și vântu-i suflă-n

ESEugeniu Sevcenco

0

0

În întuneric stau, de mii de ani deja, Lumina să o vad, nici nu mai pot spera Cum am pierdut, ce nu se poate pierde? Cum pot sa uit…? Să uit ce-nseamn-a crede? În minte încă țin, imagini cu

ESEugeniu Sevcenco

0

0