Poezie

Fiara

1 min lectură·31 ianuarie 2012

Mediu

Văd Fiara stând pe malul unui râu

Cu ochi plini de durere și furie,

Și nu mai poate să se țină-n frâu,

Respiră greu de parcă e în agonie.

Pământul moale trece printre gheare

Și vântu-i suflă-n față nemilos,

Singurătatea-i rupe inima și doare,

Privește sus la cer și cade jos.

Și frige rana și mușchii o frământă,

Iar tot ce-a fost îi stă acum în față.

Simțind sfârșitul spre viața se avântă

Și-n neputință sufletu-i îngheață.

Respiră-ncet, din ce în ce mai rece,

În jur nimic nu mai aude,

Tot ce a fost, a fost, e gata ca să plece,

Privirea-n întuneric se ascunde.

002.038

Eugeniu Sevcenco. “Fiara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugeniu-sevcenco/poezie/13999860/fiara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.