Poezie
Antiteză
1 min lectură·
Mediu
Lumea ce mă-nconjoară,
Frica ce mă doboară,
Toate-s chinuri rele, rele,
Ajută-mă să scap de ele…
Închin spre tine chipul meu,
Făcându-mă să uit de greu.
M-aduci la viață mă renaști,
Precum Iisus în zi de Paști.
Nimic în suflet, nimic în gând,
Aud doar vântul suspinând,
Și greu-n mine agitând,
M-aud pe mine-oftând, oftând.
Răsare soare dintre nori,
E ziua iar, s-arată zori,
Și răul nu-l mai știu de fel,
Tu iar mă bucuri, Îngerel.
Te-aud cântând, eu suspinând
Și glasul tău tot îngânând
Și suferința tot crescând,
Iar, bucuria alungând.
Te-aud cântând și eu cântând,
Printr-o câmpie alergând,
Floare frumoasă, te admir,
Fermecător ești, Trandafir.
Lumină e, tristețe nu-i,
De unde ești tu îngerel, a cui?
Și greul moare și suferința-i moartă,
Cu chip frumos, a noastră soartă, O luminezi.
001.763
0