Poezie

Antiteză

1 min lectură·17 februarie 2012

Mediu

Lumea ce mă-nconjoară,

Frica ce mă doboară,

Toate-s chinuri rele, rele,

Ajută-mă să scap de ele…

Închin spre tine chipul meu,

Făcându-mă să uit de greu.

M-aduci la viață mă renaști,

Precum Iisus în zi de Paști.

Nimic în suflet, nimic în gând,

Aud doar vântul suspinând,

Și greu-n mine agitând,

M-aud pe mine-oftând, oftând.

Răsare soare dintre nori,

E ziua iar, s-arată zori,

Și răul nu-l mai știu de fel,

Tu iar mă bucuri, Îngerel.

Te-aud cântând, eu suspinând

Și glasul tău tot îngânând

Și suferința tot crescând,

Iar, bucuria alungând.

Te-aud cântând și eu cântând,

Printr-o câmpie alergând,

Floare frumoasă, te admir,

Fermecător ești, Trandafir.

Lumină e, tristețe nu-i,

De unde ești tu îngerel, a cui?

Și greul moare și suferința-i moartă,

Cu chip frumos, a noastră soartă, O luminezi.

001.770

Eugeniu Sevcenco. “Antiteză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugeniu-sevcenco/poezie/14001261/antiteza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.