Poezie
Înghețat
1 min lectură·
Mediu
Soarele a dispărut demult
Nici luna nu vrea să mai răsară.
Lumina lor încep s-o uit,
Am înghețat, e frig în suflet, frig afară.
Nimic nu simt înmărmuri de tot,
Nici să mă mișc, nici să respir nu pot.
Captiv sunt în trecut, prezent și viitor,
Dorințele-au murit, dar eu nu pot să mor.
În minte se perindă mii de gânduri,
Iar conștiința sfarmă mii de ziduri,
Ochi plini de furie, ură și dispreț,
E tot mai frig și tot mai tare-ngheț.
Sunt singur, înghețat și zid în jurul meu,
De ce a fost așa? Așa va fi mereu?
E întuneric, eu caut ajutor, caut răspuns,
Să evadez acolo, unde frigul n-a ajuns.
Sunt înghețat dar încă mai sunt viu,
E dureros să simt ceea ce știu,
Lumină nu a fost și niciodată nu va fi,
Iar întunericu-i stăpân, mereu va stăpâni.
Nu pot de cit ca să accept,
Nimic în veci nu mai aștept.
Totul e rece și toți sunt reci,
Așa am fost, așa vom fi în veci.
002.502
0