Poezie

Lumină și culoare

1 min lectură·30 ianuarie 2012

Mediu

În întuneric stau, de mii de ani deja,

Lumina să o vad, nici nu mai pot spera

Cum am pierdut, ce nu se poate pierde?

Cum pot sa uit…? Să uit ce-nseamn-a crede?

În minte încă țin, imagini cu lumină

Dar nu mai simt nimic și sufletu-mi suspină

A fost cindva demult, frumos și colorat,

Dar cum a fost? deja eu am uitat.

În întuneric stau, nimic nu simt, nimic nu doare

Dar o dorință am, din nou ca să privesc la soare

Doar cu dorința sunt, ce altceva mai am?

Mai pot să-mi amintesc pe vremuri cum eram.

Dar tot ce știu, ce țin în minte

Sunt clipe sure, lipsite de cuvinte.

Nu pot zimbi și totuși nu sunt trist

Dar ma-ndoiesc că încă mai exist.

În întuneric stau,și sunt cu ochi-nchiși,

Nu vreau sa văd lumină, nici culoare,

Eu știu doar că asa nu doare

Și niciodată-n lacrimi nu vor fi uciși.

Nu simt nimic și-n întuneric sunt ascuns,

De chin și de durere, de suferință nepătruns.

Lumină și culoare, de sens lipsite sunt

Și nu mai e nevoie durerea s-o înfrunt.

001.814

Eugeniu Sevcenco. “Lumină și culoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugeniu-sevcenco/poezie/13999748/lumina-si-culoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.