Poezie

Triler…

2 min lectură·21 martie 2012

Mediu

E întuneric și vântul rece pielea parcă taie,

În suflet frica arde, puternica văpaie,

E liniște tremurătoare, e peste tot în jur

Și viața din aceasta pace, eu vreau ca să o fur

O simt cum trece și pasu-i e grăbit,

Iar inima îi bate, din ce în ce mai tare,

În astă seară, am să îi fiu ursit

Și întâlnirea noastră, nu e o întâmplare,

O urmăresc, o simt cum ea mă simte,

Din ochi, îi curge lacrima fierbinte,

E jertfa mea, parfumu-i mă-nconjoară,

Tăcerea tot mai grea, răbdarea îi doboară,

Iar vocea ei plângândă, liniștea-ntretaie,

Și simte cum încet, picioarele-i se moaie,

Îi vine ca să strige, se-năbușă în frică,

Respiră tot mai greu, și-n disperare pică.

M-apropii lin de ea, văd, teama o cuprinde

Și-o tainică dorință, în mine se aprinde,

De braț eu cu putere, o strâng și o ridic,

Privind în ochii ei, eu nu mai simt nimic,

În ochii mei ea vede, sfârșitul ei grăbit,

Căci simte cum voi fi, acum al ei iubit.

O strâng la mine-n brațe și gingaș o sărut,

În ochii mei privind, ea moartea și-a văzut,

Cu mâna o apuc, încet și o sugrum…

Speranța ei la viață, s-a prefăcut în scrum…

Răsuflul ei prea gingaș, în noapte se topește,

Simțind plăcerea morții, dorința-n mine crește…

002.018

Eugeniu Sevcenco. “Triler….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugeniu-sevcenco/poezie/14003519/triler

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.