Poezie

O seară

1 min lectură·2 februarie 2012

Mediu

Pe geam luminile orașului se văd,

Dar nu-i nimic, orașu-i treaz și eu îl cred.

În casă-i aer plin de feerie

Cu lumânări, petale roșii și tu, Bijuterie.

Ochii senini, fermecător îți strălucesc,

Ținându-ți mâna caldă, îi privesc,

Eu gingaș fața gingașă-ți ating,

Firavă floare, în brațe eu te strâng.

Cu fruntea la fruntea-ți moale

Și răsuflarea parc-ar vrea sa zboare,

Eu te sărut și a tale buze calde, dulci,

Cu pasiune-n dar tu mi le-aduci.

În jur ce e, nimic nu mai contează,

Iar îngerii deasupra ne veghează.

Te strâng în brațe, în brațe tu mă strângi,

Pe față, c-o lacrimă mă frigi.

Încet eu umărul îți dezgolesc

Și haina cade jos, eu te privesc,

Ești perfecțiunea-ntruchipată,

Creație divină, operă de artă.

Ești gingașă și fină ca o floare,

Un soare-n zi de sărbătoare.

Într-un moment tu faci să fiu ca tine,

Eu te sărut, se-aud suspine.

Un nor moale-i așternut sub noi

Și în plăcere ne topim, noi amândoi,

Ești tot ce-am vrut și ce-mi doresc,

Cu gingașe mișcări… eu te iubesc.

001.805

Eugeniu Sevcenco. “O seară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugeniu-sevcenco/poezie/14000031/o-seara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.