Eugen Constantinescu

Muzeul rămâne deschis!
Nici eu nu stiu de unde vine acel ceva din mine...dar știu încotro se îndreaptă:
SPRE VOI suflete descătușate de pavăza protectoare a trupului, spre voi!
Cred că nimic pe lumea asta nu este mai de nepotolit decât foamea de suflet!
Și încă ceva!
Aici pe poeziepunctro se găsește din belșug hrană de suflet.
Trebuie doar să fim atenți la ...PREȚ!

Mă bucur din inimă pentru tine Mat!
Nu pot veni vineri DAR, sunt alături de tine cu sufletul pe baricadă...
As vrea să cumpăr și eu un volum de-al tău (cu dedicația o rezolvăm mai târziu...).
Ți-aș ține pumnii strânși...pe creion toată viața!
Felicitări de la Muchieșu\' !!!

Tema destinului (prorocit sau nu!)este mereu în actualitate.
Melina, eu cred că dincolo de atracția ...celuilalt capăt al pământului, există multe răscruci, multe dintre ele aflate atât de la îndemâna noastră, încât nu credem în ele! Nu le vedem și gata!
Melina, am cunoscut și eu la viața mea o proroacă și crede-mă: există întotdeauna o cărămidă lipsă în zidul destinului!
Trebuie însă, să nu pierdem niciodată SPERANȚA că undeva, cândva, după multe căutări, o vom găsi și atunci va fi suficient să privim dincolo ca să aflăm răspunsul...
O poezie care îmi spune că nu vrei să te resemnezi!
Hit the road, Melina, just hit the road!

Un show epigramistic ce sunt convins că trebuie apreciat ca atare!

Pentru tot ce e deasupra
că e Jup, sau Van, sau Cioacă,
o steluță țupa, țupa,
către voi uite-o că pleacă.

O ironie amară ce arde în scrumiera unei plecări sub jarul privirilor tale, înroșit acum doar de reflexia din sufletul tău a rujului buzelor ei...
până mai adineaori alături de tine.
Foarte frumos magistere!

Am incredere că Bogdan Geană știe să aleagă (sic!) trei din cateva sute!
Si asta nu că ar considera că celelate nu ar fi \"reprezentative\" pentru el, ci doar că într-un anumit moment (într-o anumită stare de spirit), a simțit că vrea să defileze cu ACELE trei texte!
Dar nu vreau să mă substitui lui Bogdan, așa că:
Bogdane!
Ți-am predat legătura!

Dragă Sirenă,
micron cu micron, deși nu suntem în Danemarca, te-ai suit pe stânca de pe faleza (tot este momentan vacantă!)poeziei acestea și ți-ai început cântecul.
ALB și SÃMÂNȚÃ, doi termeni ce mi-i sugerezi să-i înlocuiesc...
Ai dreptate, în privința albului, am încercat să găsesc și altceva dar nu am reușit să asociez deocamdată o altă imagine cromatică îngerului păzitor ce protejează lumina celor care ajung să dispere, celor care privesc din ce în ce mai neputincioși la moartea speranței.
Sămânța însă o consider din punct de vedere biologic (nu doar botanic!) forma miraculoasă a continuării vieții.
Sămânța, odată ce a găsit mediul propice va rodi ea presupunând șansa continuării...noastre ca vietate, ca spirit.
Exista și varianta folosirii noțiunii de SPOR, termen ce presupune o mare rezistență la condițiile vitrege de dezvoltare, de perpetuare, de rodire,
DAR,
sporul presupune pasivitatea (cumva) perpetuării, căci are loc la întâmplare, purtat de curenți de aer.
Sămânța de spirit însă nu poate rodi prin pasivitatea semănătorului, este nevoie de implicare, de căutare, de răbdare și mai ales de multă credință în ziua de mâine.
Îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să aduc argumentele de mai sus:acum mă simt ușor mai lămurit decât ieri. :-)
Mai povestim...

Dincolo de orele de iubire \"cuminte\", departe, peste oceane de amintiri cuprinse de furtună, într-o lume a cărei gestică se poate reduce-în orice clipă- doar la îmbrățișarea plină de pasiune a unei cămăși de-o-anume-folosință (!), în castelul unde gardienii întunericului păzesc cu prețul morții tale iubirea, ei bine, tocmai acum Nexus vrei să îmi spui că \"Doamna cea grasă din tablou\" nu te lasă să treci DINCOLO ?
Nu știi parola de noapte?!
Erezia ta, sper să fie totuși fondată ! :-)
Mi-aș dori din tot sufletul să fii sigur că poți prinde Hoțoaica dar spre deosebire de Școala din Hogwarts, jocul de aici din viață, de abia atunci...să continuie.
Semnează, al dumitale,
...cititor fidea,
Edger Diggings,
student în anul întâi la medicină în București.
PS ...și dacă ți-aș spune că am în \"mână\" un careu de decari, atunci, m-ai crede că și eu știu parola de noapte??!
PPS Ține-aproape și o vei afla...căci în:

orele,
zilele ce vor urma,
mâinile tale
vor putea îmbrățișa
VISUL.

Totul este să fi făcut cunoștință cândva cu Harry.
Harry Potter.

Multumesc de comentariu Roxana.

Domnule Cosmin...

Îmi era dor de o invitație la citit poezie , așa cum știi tu să o faci mereu, în stilul tău cu totul și cu totul...subiectiv.
Mă felicit că am avut inspirația să intru pe site în noaptea aceasta...

Iata ce am mai nascut din graba :\"inspiratia sa SCRII\" -doua greseli adevarate! Era prea dimineata la ora comentariului.
Deci...

Daca ar fi sa analizezi la rece ce ti-ai dori sa se implineasca dintre cele doua variante: sa iti vina inspiratia sa scri sau sa nu iti vina inspiratia sa scri, poate ca multi dintre noi ar opta pe nerasuflate pentru a doua varianta.
Poate.
Cred ca in fapt, ne preumblam intre poezia trairilor si cea a cuvintelor si ca de cele mai multe ori daca privim cu atentie, calatorim pe șine.
In ceea ce ma priveste, sper ca la urmatoarea scriere de-a mea poezia va incepe de la ultimul vers.
Multumesc si tie de parere.

Felicitari pentru acest maramuresean numit Daniel Fat!
Am sa ii tin pumnii.

Nu cred că am să mă las scris, a fost doar o supapă ca să nu fac implozie.
Atâta tot.
Mulțumesc pentru comentariu vameșule.

Draga domnule Peia,
nu stiu cum sa va raspund si sa nu para prea semipretios...
Ba da, stiu !
Ermetismul meu este firesc, eu sunt si ma arat asa pentru ca imi face placere sa relev lucruri aflate in imediata apropiere a cititorului folosind mijloace aparent lipsite de verbiozitate.
Si mai este ceva: eu nu am dat asigurari nimanui ca la sfarsitul retoricii mele zace vreo surpriza sau chiar doua, vreun final neasteptat ceva, asa macar...Ba dimpotriva chiar as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca cine imi va citi textele va trebui sa isi asume si riscul pierderii unui timp pretios!
Ce sa mai...imi pare rau ca v-ati pierdut in mare masura timpul cu niste texte asa-de-greu-de-inteles!
Dar inca o data, va spun:

Chiar si din cea mai adanca tacere trebuie sa scot capul si sa exclam : Parea doar un vis care iata...fosneste!

Unii dintre noi.

Nimic nu este întâmplător mă repet ca un papagal, știu asta, dar nu mă pot abține.
Al doilea text pe azi despre trecerea timpului și încă mai cred că am ales textele aleatoriu.
E clar, cineva, cumva își țese pânza în așa fel încât eu să cad în plasa cu fir rezistent a melancoliei.
Hmmmm.....
Am foarfeca la mine așa că mă voi lăsa prins fără zbatere.
Gânduri frumoase Diana, a trecut ceva timp, desigur, a trecut ceva timp și a trebuit să uităm încet, încet, ce este aceea ură.
Mai vorbim.

Dragă Ramona,
Bine ai venit, pe \"agonia\" noastra, observ că și pe tine te frământă tema timpului. Simți ireparabilul dureros al secundelor care cad, stelele de pe cerul copilăriei care se sting una câte una pe măsură ce mai trece încă o zi din viață și ...n-ai ce să-i faci, vorba câtecului lui Vali Sterian.
Eu sunt un sentimental de aceea am vibrat la adierea gândurilor - versuri din poezia ta, dar desigur, tu știi mai bine cât de departe vrei să ajungi în poezie, ce stil vrei să abordezi așa, ca să te definească.
Acesta de față, pare un fel de scriere ce trădează fără doar și poate sensibilitatea ta dar modul de expunere va trebui să evolueze.
Și asta este valabil pentru noi toți desigur.
Mie mi-a făcut plăcere să te citesc , îți doresc bun venit încă o dată și să termin tot cu un vers din cântecele lui Vali Sterian: Nu te opri!
Cu îndemn, din partea unui sentimental incurabil