\"depersonalizare\"

- Stai aici! mi-am poruncit cu dojană în vers. - Stai aici și nu face nici un pas spre ea! Astăzi, vom intra în transă, tu și cu mine, desigur și vom oglindi realități paralele ție! Așaaaaa! Pentru început privește cerul -acest arbore cu rădăcinile în sus și crengile mângâind protector lutul cu aripile lor de alabastru... Urmează desigur, contemplarea aurie a viselor cu capăt de fosfor aprinse în nopțile lungi de iarnă. Mai trebuie să te-amăgești?! Cine pe cine stinge?! Răcorește-ți între-cutele frunții, acest labirint fără-de-ieșire-la-mare, amăgind dipol-dipolii captivi în realitatea lor browniană. A patra mișcare, mă auzi? a patra, ar trebui să înalțe mușuroaie mii -balastul de zi cu zi al orbilor cu destine de plumb, asta ca să fie clar că un deja-vue în rețea precede invariabila ta descompunere matricială. Moleculă cu moleculă... Rămâne la final (știu multe bancuri cu finaluri...), ca un lait motiv, să te macini porțelanos în creuzetul iubirii (poftim, nu găsesc un sinonim pentru EA!) ca și când: cerul, focul, apa, pământul, sunt simple depersonalizări nepermise, ale celui de-al cincelea element așezat în centru-stânga ta! Spune-mi acum, Edger, mai crezi în lumi paralele ție!?