Caminante

apuci nerăbdător ghitara scoți trei acorduri puternice și începi:\"caminante!\" de aici totul e mult mai simplu tu ești acolo
\"păstrând neatinsă sămânță de lumină
pentru cărarea ta,
prin hățișuri de cruci
răstignite și ele care cum\"
plutești deasupra invizibil stare de veghe în mișcare în spirala zgomotoasă a devenirii. caminante!
numai bine!

Am să dau răspunsurile în ordinea \"numerelor de pe tricou\"...

Geta, zici tu \"deplin\" ?
Deplin spun eu, a fost sentimentul rămas în inima mea după lecturarea nexus-ului cu Aranjuez-ii lui cu tot și cu colibri care până la finalul poeziei cântă...
Sau cum ar spune un client OMV după alimentare: \"Mulțumit deplin\". :))

Ravel, mulțumit deplin mă simt și după ce ai făcut tu dovada veghei tale spiralate asupra textelor mele. Știu și eu ce să zic...Am zis totuși ce trebuia! Ai reușit să fructifici o lovitură liberă directă la adresa mea! :))

Trandafirașule, ca de obicei acuzi iuțeala pe aripa stângă a terenului a \"înaintașilor advesrși\", aș vrea însă să fi sigură că atât timp cât există și arbitru pe teren \"golul\" tău este valid. Mă bucur că ai trecut pe aici! :)))

Eugenule, steaua mea a fost devansată de cea a Getei numai pentru că ... știi tu de ce :)) (ochiul meu critic nu s-a răbdat să nu spună nimic în singurul spațiu negru de pe aceste site, adică chatu).
Carevasazică, steaua mea era deja acolo când a ajuns partea adversă, dar prietenă, doar că nu se vedea de observațiile cu pricina. :))))
Capisci?

Erată: \"aceste site\" se va citi \"acest site\".

Monica, uite, partea adversa prietena te lasa (la urmatoarea poezie a lui Edger)sa i-o iei inainte:)

Edger, sentimentul a fost deplin, spun eu, abia dupa ce am citit textul de fata.

Impresie generala, desigur f buna.
Altceva:
1.Eu nu as fi spus \"samanta de lumina\", as fi gasit alt determinativ, sa evit banalul...
2.\"aripile\" daca nu erau albe, poezia doar avea d ecastigat (poate sugerezi culoarea, este loc aici de imaginatie si de posibilitati).
Sugestiile sunt pentru cand ai sa le strangi in cartea ta! Aici e un laborator, eu...fac mai multe reamnieri, uneori, in textele mele: mai cu seama, in primele 10 min dupa ce public :( Nu, nu, nu ma dau drept exemplu! NU!
Repet: poemul mi-a placut f. mult!

Dragă Sirenă,
micron cu micron, deși nu suntem în Danemarca, te-ai suit pe stânca de pe faleza (tot este momentan vacantă!)poeziei acestea și ți-ai început cântecul.
ALB și SÃMÂNȚÃ, doi termeni ce mi-i sugerezi să-i înlocuiesc...
Ai dreptate, în privința albului, am încercat să găsesc și altceva dar nu am reușit să asociez deocamdată o altă imagine cromatică îngerului păzitor ce protejează lumina celor care ajung să dispere, celor care privesc din ce în ce mai neputincioși la moartea speranței.
Sămânța însă o consider din punct de vedere biologic (nu doar botanic!) forma miraculoasă a continuării vieții.
Sămânța, odată ce a găsit mediul propice va rodi ea presupunând șansa continuării...noastre ca vietate, ca spirit.
Exista și varianta folosirii noțiunii de SPOR, termen ce presupune o mare rezistență la condițiile vitrege de dezvoltare, de perpetuare, de rodire,
DAR,
sporul presupune pasivitatea (cumva) perpetuării, căci are loc la întâmplare, purtat de curenți de aer.
Sămânța de spirit însă nu poate rodi prin pasivitatea semănătorului, este nevoie de implicare, de căutare, de răbdare și mai ales de multă credință în ziua de mâine.
Îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să aduc argumentele de mai sus:acum mă simt ușor mai lămurit decât ieri. :-)
Mai povestim...