Mediu
Cînd am ascultat prima dată albumul „Wish You Were Here” al celor de la Pink Floyd (apărut în 1975), toate ierarhiile muzicale pe care le alcătuisem pînă atunci, au fost spulberate. Era o muzică venită de pe altă planetă. „Shine On You Crazy Diamond”, cîntec dedicat lui Syd Barrett, este probabil apogeul creației pentru Roger Waters, în ciuda albumelor bune și foarte bune care vor mai veni.
Înființat în 1966 de Roger Waters (chitară bass), Syd Barrett (chitară solo), Richard Wright (clape) și Nick Mason (tobe), grupul scoate pe piață un an mai tîrziu albumul de debut „The Piper At The Gates Of Dawn”. David Gilmour îi ia locul în 1968 lui Syd Barrett, pe care drogurile îl furaseră muzicii. Primul mare succes vine în 1973 cu „The Dark Side Of The Moon”, iar piese ca „Time” sau „Money” se impun imediat.
„The Wall”, dublu album înregistrat în 1979, cu evidente trimiteri la zidul Berlinului (și care avea să se prăbușească 10 ani mai tîrziu), confirmă geniul muzical al lui Roger Waters. Spectacolele de la Dortmund, Los Angeles, New York și Londra consacră această capodoperă ca unul dintre cele mai grandioase evenimente din istoria rockului. După plecarea lui Waters (în 1981), cei trei rămași nu au mai reușit să țină ritmul, cel mai bun album fiind cel înregistrat în timpul concertului de la New York din 1987 și intitulat „Delicate Sound Of Thunder”, o reluare a marilor succese din trecut.
Vestea că pe 2 iulie la Londra, în concertul Live 8, Pink Floyd va cînta din nou, a făcut înconjurul lumii. Nu este o știre oarecare. Unul dintre grupurile rock care a făcut istorie, uimind iubitorii muzicii adevărate de pe tot globul, se reunește pentru prima dată după 1981 în formula Roger Waters, David Gilmour, Richard Wright și Nick Mason. Se află cu toții astăzi în jurul vîrstei de 60 de ani, dar dacă plăcerea de a face muzică s-a păstrat, este de așteptat ca publicul care se va afla sîmbătă în Hyde Park să aibă parte de un regal artistic.
01915
0

Cu permisiunea ta , cer membrilor ca tribut pentru
Pink Floyd cei mari , o traducere libera, in romaneste la:
So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We\'re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have you found? The same old fears.
Wish you were here.
Shoot :-)