Anotimpul femeii este când...
...mă privește iar un luciu ud tremurat îl și simt sub gene evantai născător de taine pentru sărutul ce-mi poate urma. ...zâmbește în gând discret aranjându-și sufletul răvășit de privirile
Confeti
Spre încolo unde pălăriile clădirilor se înclină discret spre cer ca pentru un salut profund urban... Da,da! chiar spre încolo stă îndreptată țeava pistolului cu confeti, cerculețe,
Zece pași spre vis
Pasul întâi este o sclipire, prima înspiralată către mult deasupra mea. La pasul al doilea, ai deschis cumva ochii ciupindu-te a neîncredere (doar siajul de gânduri îți mai dă senzația de
Șarpele
“- Pentru tine nu există piedici !” scrie cu litere colorate pe cana mea de cafea plină ochi cu licoarea zorilor. O ridic de pe masă cu două mâini în formă de căuș și sorb din nurii zilei ce
Pofta ce-am poftit
Ni se întâmplă uneori, așa... să simțim o mreajă, sau un clocot marțian, o tresărire a zăpezilor ațipite, mirate și ele de forfota de petale lipsite de pudoare. Straniu cum: “- Încă nu te-ai
Tinerețea ca o haină
Dimineața, mă holbez la mine cum stau așezat patriarhal în fotoliul cărții de identitate și citesc cu voce tare: \"Prale-firea-cea-întoarsă\". Îmbrac pe rând -un invers al dezbrăcatului de
Mașina blindată
O salvare le tăie calea -fulger albastru rostogolindu-și țipătul. Aglomerație, zarvă suburbană, claxoane apăsate și uitate chiar așa, prorocul nebun speriind trecătorii la intersecția străzilor
Jumătate de taină
A plouat în noaptea aceasta de vară. O răcoare lichidă ce a limpezit pavajul cu pietrele amintiri, ancore sferice ce străbat straturile clipei. Într-una din viețile sau verile trecute -uite zău,
Scrisoare pentru un atlant
Salut prietene! Află despre aerul din plămânii mei că este inspirat cu versuri și mai nou, (nu o să îți vină a crede...) au crescut bătături deasupra mânerelor sabiei noastre. În încheiere,
Deja vu
Am mai trăit poezia aceasta odată. Și se făcea că o clipă era decupată dintr-un vis străfulgerând morganatic în deșert pentru ca într-o altă clipă de apoi să sufere o dublă refracție până
Unde te-ai dus
(Poate tu, tată ai să-mi răspunzi prin șoapte, știi tu: acelea rămase nerostite și mai ales neauzite. Sau tu, mielule, în zi de sărbătoare atunci când nu numai cuvintele se încondeiază. Sau
Focuri bengaleze
\"-Benzină, benzină, benzină...\" îmi dojeneam mai deunăzi viața, această iederă aburcată pe vise cu frunze perene, perene, perene, o anacondă însetată de aer, aerul meu ce îl mai am rămas în
Ea vs. Tu
Te resimt... Cum îți croiești drumul despicând molecularitatea și așa fragilă a văzduhului dintre noi. Acela care a mai rămas. Treci pe stradă, pe lângă mine, perfectă și ușor tangentă (când
Panăzecepezece
O liniște cu miez de tăcere îmi șuieră peste coaste fără soț, pe sub brațe, pe sub mâini cu palmele neîntoarse spre cer. Preț de o clipă, mi s-a părut că aud un hârșîit pe la vârfurile
Numaratoarea inversa
CINCI. (Din acizi nucleici, aminoacizi onirici am sintetizat acest Cape Caneveral -Baza existentei mele). PATRU. (Naveta Alfa va pleca spre capatul Universului la mii de
Iar
(Nu te grăbi, într-o clipă am să-mi depăn povestea, într-o clipă, cititorule!). De sub călcâie amorțite de soartă cazonă și ...de multă vreme, nu mai răzbate decât muzica unui ecou cu lacrimi
Toamna
Demult (nu mai uimesc pe nimeni: iarăși voi scrie pentru tine din toate trăirile posibile voi șerpui în cuvinte abile... \"-Prea-stimabile! -Rezon, că ne-ncurci!\" ciripi un stol de
Noi
Rămânem cum am stabilit: Fumători incurabili ! Tragem în piept cu nesaț zilele, nopțile, până la filtru și chiar mai departe, printre sorbituri dese de cafea amară, amară de-atâtea colțuri de
Vară newtoniană
Încotro? Am întrebat ploaia : încotro?! Încă mai țin minte culoarea păcatului meu pur... și-simplu newtonian, dar ploaia?! Ar fi trebuim să plouăm împreună, mână în mână, iar în loc de
Norma basalis
\"Simți cum ți se prelinge sudoarea paralel cu dunga verticală a cămășii numai la ideea că...\" Nu! Nici un cuvânt în plus! Tăcerea îmi este juruită - dacă ai ști... Te văd cum cobori treptele
La țigănci
Am devenit nerăbdători. Cumva...a trecut ceva vreme de când nu mai așteptăm buburuzele dintre ierburi să ne aleagă ursitul și tot de atunci, sevele îți foșnesc arterial răstălmăcindu-te în
Comuna primitiva
Corturi, laboratoare, antene rotitoare, site-ul de dinainte de Media Mediei pe Pământ, tunuri de obiective (ce se vor obiective!) pieptănând limbile de gheață din părul răsfirat în poteci ce
Felicitarile mele!
Undeva,cândva, în a treisutecinzecișiopta putere a nopților de iesle, la gura flămândă a sobei ai să împletești cămașă de vise din firul argonauților -unul pe față, altul din sânge- cu iarna
Marea scufundare
\"Labirintul își țese uneori cămașă din fibre lichide, dipoli orbi și sărați așternuți ca o punte mânată de vânt între țărmuri vegetale mai vechi sau mai noi. De câte ori nu am aspirat cu
