Poezie

Unde te-ai dus

...

1 min lectură·23 aprilie 2005

Mediu

(Poate tu, tată

ai să-mi răspunzi

prin șoapte, știi tu:

acelea rămase nerostite

și mai ales neauzite.

Sau tu, mielule,

în zi de sărbătoare

atunci când

nu numai cuvintele

se încondeiază.

Sau tu peștișorule auriu,

răspunde-mi tu

de la umbra sălciilor

cu lacrimi crude de verde:

e prima mea dorință.

Sau tu frumoasă zână...

îmi poți spune măcar tu,

în ce palat și-n ce poveste

foșnește rochia ta

a busuioc?!

Zâmbești.

Îți șade tare bine așa:

să vii la ușa mea

-fără să vreau-

să mă dezbraci de gânduri

-fără să știu-

înfiorându-mi undele

ce cu rânduri, riduri,

departe, mă desparte de...)

copilărie?!

004.164

Eugen Constantinescu. “Unde te-ai dus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/117848/unde-te-ai-dus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.