enea gela

pădurea se ascunde în ghiocul din urme de lupi cu umbrele anilor spânzurate pe crengi... tot mai rar ne cresc frunze sub piele tălpile prind rădăcini în gudron... demonul își

printre multe vise frumoase am avut și unul de-a dreptul cumplit. se făcea că mă născusem fără mâini. treceam pe lângă oameni singuri . se opreau cât să să-și probeze umbrele între ei.umbrele

versul acesta-un domiciliu forțat pentru umbrele pe care le-ai îngenuncheat obosite să bată cu pumnii și picioarele în zidurile reci... au trecut momentele de sinceritate absolută copil sau

suntem două turnuri gemene învățăm cum să ținem umbră unul celuilalt liniștea întreruptă de vrăbii crește/ moloz sonor din etaj în etaj rămâne în urmă o stare haină

Într-o zi, printre zăbrele, Trei flori din fereastra mea, Furioase și rebele, Fiecare se credea cea mai cea! Plină de parfum, zambila, În culorile-i de bal, Tot spunea că e

afacere de familie aș spune profitabilă după felul cum paștem primejdii fosforescente semănate milimetric din secundă-n secundă în mintea marelui sponsor noi suntem amanții

amely, bărbații pe care i-am dorit și bărbații care ne-au dorit stau acum la aceeași masă, pământul de sub tălpile lor nu mai arde... împreună am urcat pe scara dublă-a vieții, tu

La 16,30 convocase Consiliul de Administrație, îl anunțase de dimineață, deși normal ar fi fost să facă un convocator, măcar cu o zi în

în fiecare dimineață îmi fac geamantanul/ca pentru-o aterizare pe charles de gaulle privirea fixată în tavan desenează ghișee/sosiri și plecări *** cineva s-a trezit devreme și

cea mai tristă femeie poartă numele unui singur bărbat îl rostește în somnul lumii și la primele aplauze îl uită... cea mai adevărată își adună numele sunet cu sunet de pe buzele

un film documentar pe discovery: principesa și căsuța ei dintre brazi: juniperus imaginea persistă în memoria mea ca o pată impasibilă la vanish m-apucă febra să-mi

pentru orice soldat frica e un animal de companie recuperat din catacombele memoriei celuilalt, din tranșeele propriei dureri; îl cari în raniță alături de medalii, îl asculți cum

moartea are magneți sub tălpi, chiar dacă-o sperii cu ceva, o alungi, nu pleacă fără nimic de-al tău; când să țipi în microfon ce tare ești, constați că ți-a luat vocea; publicul nu aplaudă

Jefuit e cuibul, puii mi-s străini, Cântă doina-n pieptul mumei de-mprumut; Fusul nopții toarce luna prin arini, Pașii vând ecoul treptelor de lut. Am căzut din mine cu securi sub zări,

aici sărbătoarea se ține cu două pahare de vin și o inimă ce nu se hotărăște în care dintre ele să se înece... până la pivnițe domnești trepte ghicite între balustrade de răcoare duc spre

se înălța Zvetlana ca o trestie peste gard creștea în miez dulce gângănii vorbitoare și n-au găsit ce roade Zvetlana le-a dat o gură de vodcă dintr-aia piper să-i ardă bucuria pe

singura dată când am avut un brad a fost după Sfântul Ioan îl aruncaseră în stradă părinții Lunei fata cu nume de satelit nu se-nvârtea-n rotație sincronă cu Pământul cum se-nvârte Luna

să murim tineri am spus împletind cu degetele jerbe până ce mâinile s-au împreunat în același bloc de marmură iar cerul a devenit o grindă de care s-au spânzurat gândurile negre să fim

ultimul concediu în tunisia sahara cămilarii cu șlapi și noi doi îmbrăcați în anteriu asemenea unor preoți / oficiam sub cerul liber o altă formă de supraviețuire a

încep ziua fără nicio dificultate vizibilă am să trimit la pachet starea de bine spre destinația exotică unde sper că te afli expus luminii din ochii ultimei iubite mă uit în oglindă

nu există nicio certitudine în afară de mine știu cum să pătrund în creier cum să fac din omul banal o mașină de tuns iarba de pe morminte știu să călăresc moartea să-i dau bice nu-mi