dedicație

cea mai tristă femeie poartă numele unui singur bărbat îl rostește în somnul lumii și la primele aplauze îl uită... cea mai adevărată își adună numele sunet cu sunet de pe buzele altor femei desenând conturul cu sânge... cea mai curajoasă plânge în spatele oglinzii apoi o sparge își face din cioburi încălțări ca să ajungă la celelalte... noaptea adună pământul de sub pașii moi ai umbrelor de lupi sub unghii sparge timpanele haitei cu un cântec de leagăn și strigă de câte ori o doare MAMÃ...