Zvetlana

se înălța Zvetlana ca o trestie peste gard creștea în miez dulce gângănii vorbitoare și n-au găsit ce roade Zvetlana le-a dat o gură de vodcă dintr-aia piper să-i ardă bucuria pe față dintr-aia cu mărgele transparente să-și vadă prin ele neamul mort și să-l plângă așa făcea Zvetlana cu șurubelnițe-n creierii zemoși treceau zilele cucuvelele până boarea ei de amurg se strecura prin urechile acului până curgea ploaia trei zile la rând și pământul de sub Zvetlana uscat sta martor