Auschwitz

prin albul zilei trofeul promis alungă spaima clădiri aproape identice păsări bolnave clocind întuneric igrasie cărămizi miros de urină încinsă gardul din sârmă ghimpată îmi înconjoară memoria intru în prima vitrină grămada de proteze pentru picioare semnează trapul biografiilor sterpe mersul târâș perforează timpanul mă uit cum istoria așază piese în insectar protezele pentru picioare cum se sprijină unele pe altele în timp ce le-atârnă asimetric limba curelelor hașurând aerul închis între geamuri securizate afară ferestrele ling picături reci de ploaie altă vitrină altă filă azvârlită memoriei fumegânde ghemotoace de păr cenușiu încâlcite murdare scaieți înfloriți pe tija invizibilă a răului alături o pătură țesută din fire mătăsoase și lungi deasupra ei câteva cozi împletite cine-ar pune cuvertura morții peste trupul iubind alt trup cui i-ar ține de cald încep să tremur urmează vitrina ochelarilor de vedere sârme încurcate lentile sparte cercuri turtite sub carâmbul unui ev nebun nu sunt eu privitorul mă alung într-o altă dimensiune cu toate neputințele mele cu platoșa pseudonimelor care m-au apărat nu sunt eu ci încăpățânatele cioburi de sticlă în așteaptarea ochilor gemelari merg mai departe vitrine cu pantofi uzați haine vărgate și aspre capace zdrențe scenarii regizate de hoss cutii goale marca zyklon gura deschisă a svasticii tac pe o margine de catalog voi scrie totuși