toc-toc

versul acesta-un domiciliu forțat pentru umbrele pe care le-ai îngenuncheat obosite să bată cu pumnii și picioarele în zidurile reci... au trecut momentele de sinceritate absolută copil sau consumat de strașnice beții se revărsau în avalanșe prin gâtul sticlei femeile râvnite cum ardeau încolăcindu-se în jurul tău până la gât până la ultima suflare apoi plecau cu aripi crescute-n spinare ori cu coarne de drac în frunte niciuna însă fără apărare acum vine o ciocănitoare la fereastră își agață ghearele de zăbrele bate cu pliscul în geam toc-toc și inima îi răspunde toc-toc nimeni nu știe cine va sparge geamul...